elena plugaru

Don Siempre: Păcat! Ar trebui să vezi nimicul! Să-i simţi răsuflarea fierbinte!
Elena (către Don Siempre): Luminează-l, iubitule! (Îşi freacă palmele.) Vreau să-l storc de vlagă şi de bani! Să-i arăt eu ce poate antichitatea greco-romană!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena: Aşa, mult stimate şi iubite domnule Esculap! Te-am uşurat, psihic şi nervos! Acum te uşurez şi de parale! Nu-ţi las nimic! Doar turma de porci din blazonul nobilei tale familii! (Pune punga de piele în poşetă.) Doctore, să nu uiţi niciodată! Monarhia costă!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena (pune banii în poşetă): Nu te enerva, scumpule! Ştiu că e joacă de poet pentru tine să faci din taur minotaur şi din balaur aur! (Tandră.) Eşti bogat! Toate hergheliile de cai verzi sunt ale tale! Şi ce puternic eşti! (Declamă.) Căutător de avântate culmi! Mereu chemat de înălţimi albastre! Căţărătorule! (Îl trage peste ea.) Hai, urcă-te pe muntele lui Venus...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena (către Don Siempre): Dă-i bani, iubitule! (Arată spre Tomas.) Noi venim din trecut, dar acest pui de porc întruchipează prezentul! Deschide-i ochii cu nasturii tăi de aur!
Don Siempre: Bani, bani şi iar bani! (Îi aruncă lui Tomas o monedă strălucitoare.) În zadar, totul! Sancho, pentru a vedea ceea ce nu există, trebuie să crezi dezinteresat în himere!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (apăsat): Cred în puritatea primordială! În forţa morală a cerului!
Elena (râde): Mie-mi spui? Uiţi că sunt copilul din flori al unui zeu? Tata a fost un organ divin în permanentă stare de erecţie! Le ademenea pe muritoarele tinere, seara, la izvor, prefăcut în ploaie de aur. Le tăvălea bine prin iarba înaltă, le învăţa dansul fecioarelor răsturnate...

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: Guinevere!
Gwen: Îmi pare rău. Ştiu că nu ar trebui să mai intru aşa. Toată lumea vorbeşte despre căsătoria ta cu Elena. Ştiu că ai spus că nu îţi doreşti asta, dar mai ştiu şi că nu poţi avea mereu ce îţi doreşti. Ştiu asta foarte bine.
Arthur: Dorinţele mele sunt chiar aşa de nesăbuite?
Gwen: Da, Arthur. Din perspeciva tuturor, mai puţin a mea şi a ta, sunt total nesăbuite.
Arthur: Atunci sunt fericit că sunt nesăbuit. Cu siguranţă e mai bine decât să fiu nefericit.
Gwen: Nu cred că ea te va face nefericit. Are un suflet bun.
Arthur: Şi tu.
Gwen: Ştim amândoi că nu se poate.
Arthur (cu lacrimi în ochi): Şi dacă fac asta... dacă mă însor cu ea, tu ce vei face?
Gwen: Voi privi cum devii regele pe care îl merită Camelotul.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e mai important dorul de trăiri intense, de emoţii şi prea plin de sentimente? Sau cel de persoane? De persoanele care provoacă astfel de emoţii. Nu ştiu. Nu m-am gândit până acum la aşa ceva. Dar înclin să cred că emoţiile în sine sunt cele care ne lipsesc, persoanele care le-au provocat de-a lungul timpului fiind diferite.

Dor de viaţă, de iubire, de fericire, de bucurie – a ta sau a celor dragi, de hohote de râs, de emoţii intense, de atingeri diafane, de mângâiere, de tandreţe, de dulcea oboseală după un ţel împlinit, de libertate, - da trebuia să-l clasez mai pe primele locuri că e cu adevărat important - de plăcere, de satisfacţie, de speraneţe – toate aceste doruri se întâlnesc în poemele din Boemia unui mort.

Dacă am uitat vreunul asta înseamnă că autorul nu l-a mai trăit de mult şi e cazul să se ocupe de asta.

Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi nu de puţine ori înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă.

Boemia unui mort este fără îndoială o imagine profundă a autorului Cludiu Dumitrahe, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi - bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe.

Cum primăvara, în Domnul se trezeşte descoperind Calea, Adevărul şi Viaţa - regăsind puterea de a fi - autorul descoperă că scrisul îi face bine. Sufletul autorului vrea să rămână în libertatea unui izvor...

replică din eseul Recenzie pentru Boemia unui Mort de Claudiu Dumitrache de Rodica Elena Lupu (2019)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!