Poezii despre dram, pagina 4
Lecții de viață
iubirea mă învață că viața e frumoasă
un cântec de speranță cu textul sublim
lumina îmi vorbește într-o limbă duioasă
e ninsoare de stele în forul intim.
învăț de la păsări să zbor către soare
învăț de la arbori înfrunzirea pură
învăț de la munte că sunt nemuritoare
să fiu mereu dârză fără dram de ură.
învăț de la ecou să răspândesc cuvântul
de la curcubeu deprind culorile magiei
mă las de el purtată prin lume ca vântul
ce împrăștie norii pe cerul nostalgiei.
învăț de la îngeri să preaslăvesc pământul
leagăn de visare sfântă, sursa energiei.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Heruvimi,demoni cu ochi scanteietori
Era întuneric...
Afară, ploaia bătea cu pumnii
în pământ.
Iar eu, cu a mea cântare,
aduceam slavă profanului
crucificat.
Departe de mine,
culori fără număr
își deschideau spectrul
pe aripi de înger
atinse de om.
Heruvimi cu glasuri șterse
dansând vals pe ritm de salsa,
coborau zburând în cete -
departe de tine,
departe de noi.
Ascultă liniștea -
îmi spuneau într-un glas -
[...] Citește tot
poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte albastră
sădesc un vis la margini de poem
gravitând în jurul albastrului văzduh
să crească precum bradul nemuritor boem
frate cu muntele neînfricatul duh.
timpul meu se-ndreaptă spre magic univers
secunde zburătoare printre curcubee
luna se-nduioșează cu un sensibil vers
mă ocrotește noaptea sub aripă de zee.
spăl în agheasmă scârba de scorpii
nu vreau să păstrez nici un dram de urât
de Dumnezeul iubirii pură să mă apropii
chiar dacă zei nebuni prin noroi m-au târât.
cuprind, admir lumini stelare nu sunt utopii
peste întunecimile lumești mereu s-au pogorât.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel curajul pe care mama mea l-avea
Acel curaj pe care mama mea l-avea
A însoțit-o la plecarea-n noaptea cea adâncă,
Tăiat din a New England-ului stâncă,
Zace-acum jos în groapa de sub piatra grea.
Broșa de aur pe care și-o prindea la piept
Mi-a lăsat-o mie și-o prețuiesc, și-o port de mică;
Totuși, dacă-ar fi să vorbim drept,
Aș putea renunța ușor la ea, la o adică.
Oh, dar dacă, în schimb, mi-ar fi lăsat un dram
Din ceea ce-a luat și-i stă-n mormânt alăturea!
Acel curaj de rocă tare, curaj de care ea
Nu mai are nevoie-acum, însă eu am.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citește-mă
Te-am urmărit prin nopți de dor albite...
Și-am pus la pleoape storuri de mătase,
Din cele cu dureri și cu plăceri tivite,
Să nu le poată nimenea descoase.
Pe criptogramele iubirii scris-am,
Întregi memorii cu dorința minții,
Am vrut să știi că ură n-am, nici dram,
Doar frigul tău, mă frige-n toiul nopții!
Ți-s negre urmele în urma lunii,
Ostatic mi-ai luat întregul trup,
Obediente-mi par unele gânduri,
Ce tac vremelnic dar din mine rup.
Mătăsuri necroite-ți strâng întruna,
Din clipe treze-n clipocit de vis,
Întinde-mi peste așteptare, mâna,
Să știu de m-ai citit sau m-ai omis!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare
De ce oare, de ce oare,
Două mâini, două picioare,
Ochii doi, la fel urechi,
Toate sunt, perechi perechi,
Iar, să-ncapă-n ea din plin,
Dulce-al dragostei suspin,
Oarba, surda și nebuna,
Inimioara-i numai una...
De plămadă boț, zurlie,
Porumbel plonjând în vrie,
Spre o pradă făr-de care
Viețuirea sens nu are,
Ceas ce ticăie-n neștire,
Dup-un dram de fericire,
Și ce poartă în tăcere,
Totă-a lumii grea durere,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soroc de-mplinire
Desene abstracte... și vise rebele,
Ispită târzie și-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-și aruncă păcatele-n foc.
Cuvinte nespuse... și șoapte arzând,
Cărări neumblate și-un dor îndrăzneț,
Speranța ascunsă în nu știu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preț.
Luceferi și umbre... cu greu deslușite,
Iluzii seduse... de fum... și minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.
Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi așteptări și buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Și toate iubirile-și spune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pravila Vieții
Transformă viața-n fericire,
Nu sta o clipă îmbufnat,
Aprinde dragostea-n privire,
Păstrează-ți cugetul curat,
Din suflet scoate-ți vrășmășia,
Iubește-ți semenii, cu drag,
Să-ți fie hrană omenia,
Să treci al modestiei prag,
Să dai un dram din tot ce ai,
La cel lovit de soartă grea,
Căci pe-un cântar e tot ce dai,
Și inzecit se va-nturna,
Să lași în urmă aroganța,
De-a fi ca alții mai presus,
Să-ți fie pavăză speranța,
Și Învierea lui Iisus,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu (16 februarie 2017)
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!