dori

Apus

E toamnă, seară, noi şi un apus
în care ne privim, ne aşteptăm,
şi ne-am dori ca înapoi să dăm
un timp ce-aleargă liber, nesupus.

Să facem să dispar-o depărtare
ca şi apusul ce, spre noapte, moare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec de lebădă

În ultimele clipe,
Sufletul se desprinde de trup, doar aparent
El nu renunţă, nu vrea să plece,
Se eliberează doar din lanţurile ce-l legau de Pământ
Înainte de a-l părăsi definitiv, pentru a-l lăsa singur,
Vrea să contemple casa care l-a ţinut
Atât de aproape de trup, se simte încă înfrigurat
Ieri, de pildă, a plouat şi a simţit întreaga umiditate din groapă
Eu am strigat disperată,
Am umblat prin subconştientul celor apropiaţi,
Le-am spus în vis prin ce am trecut,
Când cotele apelor au crescut
Mai bântuie câteva săptămâni prin casa terestră,
Răscolind amintirile celor care m-au cunoscut
Împrăştie câteva regrete, două - trei mustrări de conştiinţă
Va dori să îşi revadă prietenii, colegii, apropiaţii,
Va dori să - i mai privească
Va mai bântui o vreme şi va lupta
Pentru a îndepărta viermii
Ce încă din viaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în moartea de apoi

E, he,
Ce mai aşteaptă morţii învierea,
Ca insomniacii dimineaţa.
Unii sunt depresivi,
Alţii fac atacuri de panică,
Întrebându-se ce-o fi cu ea...
Mulţi şi-ar dori să moară,
Dar nu există moarte de apoi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să preţuim

Bunul simţ, loialitatea,
tot omul să preţuiască.
Adevărul, demnitatea,
în viaţă să-l însoţească.
Trăim puţin pe-această lume.
Cel mult vreo optzeci de ani.
De sus, cineva ne spune:
"Nu-ţi dori să ai mulţi bani".

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţin locul

unei cărămizi din zidul
care te strânge încet
încet se apropie şi te îmbrăţişează
dintr-o regretabilă eroare
te lezează peste tot
unde te atinge cu mişcări
ce se vor tandre
ţin locul unei clanţe
mă ţii strâns în palmă
ai pielea catifelată şi mă faci să mă simt bine
oamenii spun că asta e fericirea
mă bruschezi grăbită
şi palma ta mă abandonează
ţin locul unui toc de pantof
baţi cu mine pe o podea lustruită
mergi puţin strâmb
şi simt că plec ba în stânga
ba în dreapta fără să mă echilibrez
te clatini dintr-un motiv
pe care numai tu îl cunoşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frustrare

Acum că nu te văd
Şi departe eşti de mine,
Atunci eu simt dorinţa
Mai aproape a fi de tine.

De tine, că te-am iubit atât
Cu toată fiinţa mea,
Aş dori aproape să te am
Cu toate că te pierd.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluş de inimă

Pluş de inimă, să-mi fi
Să-mi odihnesc spinii..
Si de vei dori,.. ai iubii!
In petale se vor topi

De mac şi iasomie
De care-ţi plac dragă, ţie..
Impletind din lăstari lor
Un hamac tandru de ador

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mi-aş dori acum!

Oraşul e azi
Un deşert.

Nici mare
Nici brazi
Ce tot aştept?

La mare e soare
La munte-i zapadă
Iaşu-mi face carare
Si vrea să mă vadă.

E teiul in floare
Si pe coline
E multă racoare.

Vreau acasă.
La mine.

poezie de Doru Lascarache (31 mai 2009)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Mi-aş dori să merg o zi
Fără un decor anume
Să nu mai văd farmacii
Nici bolnavi în astă lume.

Mi-aş dori să văd doar flori
Nu spitale, magazine
Nici feţe ce-ţi dau fiori
Ci, oameni cu braţe pline.

De lumină, bunătate
Nu orgolii mici, mărunte
Modestie, simplitate
Şi iubire cât cuprinde.

Nu mai vreau să văd pancarte
Ce te-mbie la pieire
Jocuri de noroc în noapte
Cluburi pentru omenire.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara,

am cunoscut o voce răguşită
şi-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,

să-mi mângâie privirile cărunte,
tristeţea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
şi să o ciup cu mâna de năsuc,

să cheltuim o noapte într-o viaţă
primită de la Domnul ca,, bacşiş"
şi s-o iubesc roşindu-se la faţă
când prind că mă priveşte pe furiş,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!