Poezii despre dispus, pagina 4
De la o sută ni se trage...
O sută în minus, una în plus
Guvernul ne cântă prohodul;
Poporul se simte dispus
Urale, se-închină norodul...
La pensii ne dă guvernul de sus
Tot neamul cunoaște zăvodul;
Sunt banii pe care-i vedem da nu-s
Urale, se-închină norodul...
Încep să pricep, nimica de spus
E plasa întinsă, năvodul;
Cu care la mal poporu-i adus
Urale, se-închină norodul...
În drumul spre țărm, numitul apus
Încet cu încetul exodul
Începe să prindă aripi de dus
Urale, se-închină norodul...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
[...] Citește tot
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar când...
Motto: Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat.
Dante Alighieri în Divina comedie, Infernul, III (19 martie 1304)
iar când am apărut în lumea pentru mine
și numai pentru mine de Dumnezeu creată
din liberă alegere și tainele divine
mai ridica-i o alta de resturi separată
în care Universul era doar hologramă
la infinit punctată pe irișii retinei
materia și timpul-un boț de amalgamă
scăldat mereu în lacrimi de sentimentul vinei
și eu, atotputernic ca Dumnezeu în fine
în limita ego-lui dispus de fler intern
urzind în transcendențe comploturi clandestine
ce-ar stă să mă ferească de cercuri de infern
doar când voi părăsi această lume plată
ce-a fost și pentru mine creată uneori
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam așa!
Fraților, m-ați omorât,
Mi-ați băgat doar vot pe gât,
Messenger-ul este plin
De miere și de venin!
Aproape că s-a blocat,
De îndemnuri la votat,
De atâtea indicații,
Candidați și explicații,
Parc-aș fi handicapat..
Să votez nu am uitat!
M-ați înnebunit de tot..
Evident, că merg la vot,
Când vreau eu și-atunci când pot!
Atâta manipulare,
Nu am mai văzut sub soare..
E o bătălie sumbră,
Fără teme, doar cu umbră,
Și-ntreb, în astă poveste,
Europa unde este?
Așa că, vă rog frumos,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale
pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruți
așa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate și dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia
știu sigur că dacă aș fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puțin să-ți ofer în schimbul iubirii
poate că aș fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acțiunii și reacțiunii
suferă de inerție acută și se lasă apăsat de gravitație
doar îngerii și uneori cosmonauții plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un univers de hârtie
Azi dimineață m-am trezit cu picioarele reci
trecea prin trup un fior de gheață topită
nu mai eram eu cel vesel și bine dispus,
să văd cum răsarele soarele printre cireșii în floare,
un adevărat miracol de neuitat,
o poezie a sufletului cu incantații telurice
care se dezvăluie din interior.
Ziua începe să capete miros proaspăt
pe care l-aș duce cu mine-n lume
dacă nu mi s-ar fi tăiat pofta nebună de viață
în care întregul peisaj era al meu,
și-s lăsat să încap cu toate simțurile
într-un univers de hârtie
pe care-mi scriu gândurile și apoi zboară
odată cu timpul.
Lumina îmi pune raze între degetele mâinilor
și apoi le ridică spre cer,
odată cu ele umbre de păsări albastre
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn tăcerii
Cel ce aspiră încă să-și rostească
sensibila trăire-n poezie,
cel invitat la cina-mpărătească
hrănind cu har umila-i fantezie,
cel ce ofrandă-aduce tot ce are
Aceluia ce-nseamnă însăși Viața
cel ce se-ntoarce veșnic la izvoare
și-i pregătit oricând pentru povața
oricui ar fi dispus să îl învețe,
cel ce se-ncumetă-a privi-n tăcere
să-L vadă-n faptele ce par răzlețe
pe Cel ce, Singur, știe-a lor durere
și le păstrează-n viață prin Iubire,
cel ce-n poeme-ncearcă să cuprindă
esența vie-ascunsă-n elixire
și din tabloul Vieții să desprindă
[...] Citește tot
poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luptă
Când eram mic ceva mie însumi mi-am promis
Că voi lupta din greu pentru un anumit vis.
Am pornit de unde-au pornit mulți, de nicăieri
Cu gândul de a fi mai bun azi decât am fost ieri
Și nu m-au speriat deloc ușile închise în nas,
N-am vrut să dau în spate nici măcar un pas
Mi-am zis în gând: "nu-i nimic, mai mult muncesc,
Iar într-un final tot ajung unde-mi doresc."
Pe drumul vieții nimeni nu-i dispus să te ajute
Unele persoane în loc să-ți zică o vorbă bună, rămân mute
Dacă se întâmplă să cazi, trebuie să cazi în picioare
Fiindcă hienele te vor lovi unde te doare cel mai tare
Și tot ce poți face pentru a evita fiecare dramă
Este să rămâi puternic, asta-i singura ta armă.
Trebuie să-nveți din loc să urnești munți,
Greutățile cu zâmbetul pe față să le-nfrunți!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (2 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunătatea
"Fii bun, dar ferește-te să nu creadă lumea că poți fi numai bun."
Nicolae Iorga
Cel bun el în orice dă-ți
Copleșit e în bunătăți
Fă oricând la toți dreptate
Poartă-te cu bunătate.
Bunătatea nu-i cu silă
Îndurare e și milă
Omu-n bunătate dus
Este vesel și dispus.
Ești bun, când ești blând
Numai binele făcând
Inima-n bunătate plină
Este roadă de lumină.
Bunătatea cu adevărat
Înseninează pe întunecat
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aventuri la poartă
Într-o vineri vine Rică
Predispus pentru taifas
Bate-n poartă, bate, strică
- Îs Rică, frate, hai că știu că ești acas'...
Nu-i deschid, îl las să bată
Strigă a nemulțumit
- Hai Petrică, ieși odată
Că pe Trică l-ai primit...
E nervos, figură tristă
N-are chef ca să se ducă
Trage, zgâlțâie, insistă
Până-mi rupe o ulucă
Nu-s dispus s-amplific larma
Stau pitit după perdea
Mă-nervez, pornesc alarma
Pac butonul și dau drumul la cățea
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!