discursuri de sfarsit de liceu

moarte (vezi şi deces)

Moartea e o plictiseală fără de sfârşit. Să stai lungit între patru scănduri şi să nu faci nimic! Să nu faci nimic!? Citându-l pe Vlahuţă: "Nu de moarte mă cutremur, ci de plictiseala ei."

definiţie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este un joc etern, o ruletă fără de sfârşit, în jurul căreia îşi fac pe rând apariţia generaţiile şi unde unii îşi joacă onoarea, alţii aurul, iar alţii propria existenţă.

definiţie clasică de Alexandre Dumas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a avea caracter

A avea caracter înseamnă a-ţi concentra şi a-ţi întări energia voluntară, înseamnă a te elibera de influenţele din afară, a pune unitatea în locul contradicţiilor, în sfârşit a birui toate formele laşităţii şi ale moliciunii.

definiţie clasică de E.M. Forster
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

patimă

Patima este un dor nesfârşit pe care noi îl punem la ceva foarte sfârşit... Patima nu e altceva decât sfâşierea unei încercări, unei pliniri cu de-ale materiei a ceea ce este în sine o stare duhovnicească.

definiţie de Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

meditaţie

Meditaţia, ce reprezintă ea? Memoria fără de naştere a zilei de ieri. Meditaţia, ce reprezintă ea? Asimilarea fără sfârşit a zilei de azi. Meditaţia, ce reprezintă ea? Perfecţiunea fără de moarte a zilei de mâine.

definiţie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

tabu

Tabu sunt însă nu numai toate persoanele, ci şi toate localităţile, obiectele şi stările pasagere care sunt purtătoare sau sunt sursa unei însuşiri misterioase. Tabu este de asemenea interdficţia care provine din această însuşire şi în sfârşit, în sens literal, ceea ce este în acelaşi timp sacru şi mai presus de lucrurile obişnuite, implicând periculosul, impurul, neplăcutul.

definiţie celebră de Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Naşterea unei definiţii

Să vinzi piei de cloşcă la gura Labirintului
întocmai lui Borges
numit în derâdere inspector al pieţii de păsări din Buenos Aires
şi să te iei în serios
de parcă-ai fi dereticat coteţe cu vulturi
de parcă-ai fi făcut ordine în colonia de pelicani.
Trebuie întreţinută o anumită confuzie
ca legătura dintre hoţul de buzunare şi canguri,
altfel bietului reporter i se apleacă de-atâta realitate
iar criticul literar acuză în sfârşit marea
că-i prea manieristă...
Astfel îndrăznesc eu să numesc viaţa:
acea caznă fertilă a obiectelor
de-a deveni altceva decât sunt.

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao

Tao este drumul şi drumeţul. Drumul fără început şi fără sfârşit pe care îl bătătoresc toţi muritorii, dar pe care nimeni nu l-a creat, căci drumul acesta este viaţa însăşi. El este totul şi nimic. Din el purced toate, toţi trec pe aici, îndreptându-se spre acelaşi infinit, se adaptează lui, ca să se întoarcă tot acolo de unde au plecat. Este un pătrat fără colţuri, un sunet pe care auzul nu-l poate percepe, o imagine cu forme neînchegate. Este o plasă imensă ale cărei ochiuri sunt largi ca nesfârşitul mărilor, şi totuşi nimic nu se poate strecura printre el. Este sanctuarul unde îşi găsesc cu toţii refugiu. Nu este nicăieri, dar nu e nevoie să te uiţi pe fereastră, ca să-l vezi lângă tine. De la el înveţi taina să nu mai doreşti dorinţe, ci să laşi lucrurile să-şi urmeze cursul lor. Este cel care se umileşte pentru a se mântui, căci cel ce se umileşte se va înălţa şi trufaşul se va umili. Decăderea este însăşi esenţa succesului, iar succesul nu este el însuşi decât o intermitenţă a decăderii, căci cine ţi-ar putea spune dinainte clipa când înfăţişarea unui lucru va întoarce cealaltă faţă. Cel care tânjeşte după dragoste, o va găsi în liniştea şi inocenţa începutului. Blândeţea asigură izbânda celui care atacă şi mântuire celui care se apară. Ca să fii puternic, va trebui să-ţi înfrângi înainte de toate, propriile tale porniri.

definiţie de W. Somerset Maugham în Fumul amăgirilor, XLVIII
Adăugat de Oana Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ (vezi şi Terra)

Ce-i Pământul...

O minge într-un univers în elan, cu cusături de ţări
tocite de prea mult timp petrecut deja şi cu sfârşit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganţilor atleţi ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.

Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în şuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existenţă până la topire
bănuită de evidenţă, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.

O staţie de relansare spre ce nu ştim şi numim infinit,
limitaţi de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârşit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea ruşinii
nereuşitei din lene, sau a irosirii încercării de depăşire a vitezei luminii.

Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volţi
ce a scos din nimic existenţa "bozon" ce aparţine creatorului de biserici cu bolţi
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenţi cu pretenţii de a cunoaşte cum se naşte o fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!