discerne

Rondelul miresei mele

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne,
Inelul ce-a legat a noastră soartă
Şi peste timp iubirea o aşterne.

Trecut-au ani şi-am mai trecut de-o poartă,
La tâmple timpul clipele îşi cerne,
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

De ţi-am greşit vreodată, tu mă iartă,
Căci n-am ştiut iubirea a discerne
Şi n-oi mai rătăci pe-a vieţii hartă,
Pe drumul nopţilor pustii şi terne.

Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.

rondel de Florin Căprar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venerabililor, ce tot căutaţi cu disperare peste tot, alergând de ici colo şi tocindu-vă picioarele din pricina neîncetatelor voastre peregrinări? Nu este nici un Buddha de căutat, nici o Cale de străbătut, nici o Dharma de dobândit. Dacă îl cauţi pe Buddha în formele exterioare, înseamnă că el n-ar fi mai mult decât tu însuţi. Vreţi să vă cunoaşteţi Mintea Universală, Inima Originară? N-o puteţi cunoaşte şi nici nu vă puteţi despărţi de dânsa. Călătoriile, adevăratul Buddha nu are chip, adevărata Cale nu are substanţă, adevărata Dharma nu are formă. Acestea trei se unesc împreună în armonie şi fac una singură. Cine încă nu discerne aceasta este ceea ce se numeşte o fiinţă zăpăcită de karma.

citat din Rinzai
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără regret

Te pierd şi nu e prima oară,
Mă rog să stai şi nu e chip...
Te-am cunoscut în primăvară;
Ca-ntotdeaun-a fost un "clic".

Eşti partea din recent tumult
De încercări, valorizantă,
Crezând c-a minte-un jurământ
Ne face viaţa trepidantă.

Nici nu încerc mai mult să dai,
E-ndeajuns, la ce obţin;
De-ai fi jurat pe drept, să stai,
Mă linişteam, scăpam de chin.

E plină lumea de frugale
Cu zbor neîntrerupt, de vise,
Cu înfruptări, printre escale,
Cu infinituri des promise.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fie pace în lume!

Să fie pâine pe masă
Şi toţi ai casei acasă
Şi grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Şi ale lumii guverne
Să ştie bine-a discerne
Nevoia vieţii eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Să fie-o blândă lumină,
Şi nu rachete-n grădină,
Doar veşti frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

Ca focul rău să nu ardă,
Cât viaţa-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toţii de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce priveşte învăţământul, lecţia este clară: obiectivul lui fundamental trebuie să fie acela de a spori "capacitatea de adaptare" a individului, pentru ca acesta să se poată adapta repede şi uşor la noutatea permanentă. Şi cu cât ritmul schimbărilor este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor surveni. Nu mai este suficient ca Johnny să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. Johnny trebuie să înveţe să anticipeze sensul şi ritmul schimbărilor. El trebuie, ca să ne exprimăm în termeni tehnici, să facă previziuni repetate, probabiliste şi pe termen din ce în ce mai lung. Şi la fel trebuie să facă şi profesorii lui Johnny.

Alvin Toffler în Şocul viitorului, Noua revoluție a învățământului
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O actriţa intr-o lume frumoasa
Muguri peste maluri, risipiţi
Lumina se lasă aşteptata
Se ascund zeci de cuvinte
In imagini şi curajul se risipeşte in foc
Luptători ninja se-ascund in temple
Îngerii se roagă pe munte
Dumnezeu e lângă noi, ridicând norii
Clopotele se aud,
femeia in roşu lupta cu tine
Parul rebel ii straluceste in lumina, ca un diamant
Cuvinte oprite la magia secerişului
Se aud doar săbii si tropicele cailor
In războiul luminii şi al dreptăţii
Magie, apa, desert, vânt, deşert
Lumina a fost ancorata spre a discerne magia de lumina ochilor plini de iubire.
Flori la marginea apei, lumina creste subit in ochii luminişului aprins
Casa dintre copaci se ridica,
Tu mi-eşti stâlp al creaţiei divine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întoarcem

la sclavie forţaţi de o pandemie
fără să avem puterea de a discerne
la rece în frigul de acasă
după ce-am fost înfricoşaţi şi
şi
şi timoraţi câteva săptămâni
de mass-media vândută
pentru un pumn de parale
nimeni nu mai ştie care-i adevărul
pentru că nimeni nu-l mai spune
tremuri când vezi că urmează
un breaking news care te loveşte
unde te aştepţi să nu te lovească
este un fel de ghicit în zaţ
sau de dat în cărţi
vine dama de treflă şi-ţi interzice
ieşitul din casă tot weekendul
începi să scrii caligrafic:
merg la pâine şi
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cui îi pasă?

versuri, aforisme... le citiţi pe gratis,
vă drogaţi cu ele, parc-ar fi canabis,
v-alungă durerea, în extaz vă lasă,
dar de cel ce scrie, oare cui îi pasă?

voi nu ştiţi că scrisul pe-autor îl costă,
vreţi doar o ieşire din viaţa anostă,
fără cheltuială, profitând întruna
de un suflet care-i uitat de Fortuna.

când intraţi pe Facebook, încărcaţi o poză
care să ateste viaţa voastră roză,
copy-paste sub poză - vorbe înţelepte,
ca să creadă alţii c-aveţi minţi deştepte...

care-i sensul vorbei, cine se întreabă?
câţi mai pot discerne într-o lume snoabă?
cine-i autorul? oare mai trăieşte?
cu sinceritate, cine-l preţuieşte?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borş de vorbe

Toacă meliţe absurde, fără rost şi fără şir,
Ce le-aş astupa eu gura, cu lucernă şi cu ştir!
La colţuri, radio-şanţuri ce transmit necontenit
Ştiri ce nu interesează, dar pe unii-i dor cumplit!

Din guri strâmbe curg blesteme, în tumult apocaliptic
Şi din ţeste fără creier izvorăsc schimbări, fatidic;
Lumea se îneacă-n vorbe, nu alege, nu discerne,
Le amestecă de-a valma, persistând greşeli eterne.

Mii de epigoni prolifici, sufocând literatura
Şi-atâţia postaci fanatici, omorându-şi tastatura,
Politicieni de paie, risipind averea ţării,
Schimbă legi mai des ca moda, partide - ca starea vremii!

Doar cei mulţi trăiesc haotic, oprimaţi, fără putere,
Vorbele lor nu contează, sunt condamnaţi la tăcere!
Nu mişcăm în front, supuşi, chiar de ni se umple coşul,
Noi, cei mulţi şi fără drepturi, vrând-nevrând, înghiţim borşul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

nu ştiam
dacă noi adusesem ploile
ţipătul albastru-cu-sânge al pământului
orbecăind dintr-un orfelinat în celălalt

(re)fluxul nu mai respecta
nicio lege ştiinţifică...
nici măcar poetică
sufletele noastre se ştergeau
asemenea literelor inundate
păsări se agăţau de cuvinte
într-o şubredă intuiţie
a conceptului de ʽsalvareʼ

nu ştiam dacă din lut... dacă din ape...?!

ambulanţe îşi purtau albul... indeterminarea
mersul de la un capăt la acelaşi... al materiei secundare
în fapt destinul ca un suicid

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!