Poezii despre de ce canta cocosul, pagina 4
Glasul stelelor
Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
și-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă și Pământul,
cântă și lacul albastru,
în care se oglindește cerul,
ce dirijează concertul broaștelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
și ne ține de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul și pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrățișându-se cu roua dimineții,
cântă și lacrima ce curge
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul
Cocoșul, fire entuziastă
(al nostru, ca și strămoșu-i gal),
artist din pinteni până la crestă,
alcătuise un cor conjugal.
Veneau prieteni la mici serate
și din pădure câte-un expert.
Dar, într-o seară,
pe neașteptate,
cu nări zvâcnite și gâdilate,
veni și porcul la un concert.
Îl invitară în fund, pe paie.
În întuneric abia-l vedeai.
Se... nimerise lâng-o tigaie.
Și în tigaie era... mălai.
Iar dirijorul,
cu măiestrie,
bătu din aripi, păru pierdut
în largi efluvii de simfonie.
Sfârșind,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beat, cântând (pentru tânăra cântăreață Shang Linglong)
Rupe țitera lui Hu! Aruncă vechile lăute!
Linglong a sfârșit cântecul și-acum se-apleacă iar în reverență.
Cine spune că eu nu-nțeleg muzica?
Ascultați-mă-n vreme ce cânt despre cocoșul galben și soarele alb.
Cocoșul galben cântă-n întuneric pentru a grăbi zorii;
Soarele alb apune înainte de amurg pentru a grăbi anii.
Eșarfa roșie nu-i bine legată în jurul mijlocului meu,
Cinabrul chipului s-a rătăcit demult undeva-n oglindă.
Oh, Linglong, Linglong! Ce mai pot face când îmbătrânesc?
Cântecul meu a ajuns la sfârșit, e rândul tău să cânți.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
SFÂRSIT de PRIMĂVARA
Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări și soare.
Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.
Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulți autori,
Care cântă, care plâng.
Aș cânta și eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia nebună
Nu voi cânta un cântec pentru luna mai.
Asemenea cântec ar trebui să fie drăguț. Merci.
Voi aștepta până-n noiembrie
Și voi cânta un cântec gri.
Voi aștepta până-n noiembrie
Aceasta-i anotimpul meu.
Voi ieși afară-n aerul înghețat și voi cânta
Cum cântă,-întunecat, un bulgăre de minereu.
Iar omuleții mă vor privi mirați,
Spunând " veniți și-o ascultați cu toții, hai!
Ea este Femeia Nebună
Care nu cântă-n luna mai".
poezie de Gwendolyn Brooks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă moartea
Cântă moartea
Îmi cântă moartea la fereastră
Ca o vecernie-n surdină,
Îmi cântă-ncet povestea noastră:
Un joc de umbre și lumină.
Eu o ascult în noaptea mută,
Din adâncimi îmi crește mare;
Întreaga viață petrecută
La căpătâiul meu răsare.
Și cum, sub tâmpla mea fierbinte,
O lume veche-mi reînvie,
Nu câte-au fost îmi vin în minte,
Ci câte-ar fi putut să fie.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj posibil
Ideea este cam ilară, aproape fără interes,
O iau ca pe o provocare chiar dac-ar fi doar un eres.
Nu pot să cred că dimineața cocoșul cântă pentru sine,
Că e un simplu exercițiu, ce nu aduce niciun bine....
E-atât de sincer glasul lui, cu mult elan și mult curaj,
E hotărât de parc-ar spune: "Azi vă aduc un bun mesaj".
Deși registrul din cântare, mereu același, neschimbat,
Poate c-ar trebui mesajul prins, înțeles și descifrat.
O bătranică, într-o seară, de la bunica dintr-un sat,
Mi-a spus cam ce-ar vrea pintenatul să prevestească prin cântat:
Când uite-așa... netam-nesam se-asază și îți cântă-n prag,
În scurtă vreme o să-ți bată la ușă musafirul drag.
Tu vezi de-ți pregătește casa și masa plină cu bucate,
Să fii o gazdă primitoare, când un străin în poartă-ți bate!
Sau dacă pe la prânzul mare l-apucă pe cocoș cântarea,
Precis, în doar câteva ore, cu negrii nori se umple zarea.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul și penele
Pintenat și-nfumurat,
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
[...] Citește tot
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hodie mihi, cras tibi
În mine,
În tine
Și-n el
Inima cântă
Și plânge la fel...
Cântă
Și plânge
Înfiptă în noi
Căntă în clipa în care ne naștem
Și plânge cu clipa de-apoi...
Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, și, la fel,
Și-n mine,
Și-n tine,
Și-n el!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nasul lui Moș Crăciun
Crăciunul nu-i o amintire
dovadă este iată Moșul
pe-afară ninge în neștire
și plin de stele pare coșul
Dovadă totuși este Moșul
Crăciunul nu-i o sărbătoare
a treia oară va cânta cocoșul
să-l auzim pe cine doare
Crăciunul nu-i o sărbătoare
pe-afară ninge în neștire
zăpada ce mânca-va oare
Crăciunul nu-i o amintire
Dovada este totuși Moșul
și nasul tău copile roșu
poezie de Costel Zăgan (18 decembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!