dantela

Aplicând principiul strămoşesc "vara - sanie şi iarna - caleaşcă", femeia elegantă, însă cu spirit antreprenorial, deci chibzuită, îşi cumpără sau îşi confecţionează iarna rochii de catifea, stofă şi lână, iar vara - din mătase, dantelă şi satin.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiva visătoare

Am rămas naiva visătoare,
Ce savurează cu privirea sufletului
Anotimpurile Vivaldiene în floare,
Gustând fără nesaţ mierea poetică în versuri,
Cu atâta frământări de gânduri,
În mii şi mii de înţelesuri...
Muză mândră, martora fidelă
A cuvintelor croşetate ca o dantelă...
Deseori mă sfidează,
Deşi ea, ca şi mine,
Visează trează.

poezie de Valeria Mahok (21 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele luminii

m-ai găsit strigăt în noapte
şi-ţi doreai să faci
din lacrimi de lumină
pe obrazul de şoapte
împăcare
m-ai văzut omul din pete
ce va să vadă dantela
din pânza aşternută
trăirilor descătuşate le-ai dat
necuprinsul
m-ai aşezat lumină peste noi
acoperind trupurile cu ea
ne-am îndrăgostit de mâine
între trup şi suflet
împlinirea.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Mer

O ceaţă albă-n pânze se loveşte,
O lună-n cerul iernii îngheţat,
Ca ochiul unui leu înfuriat,
Din coama neagră a norilor luceşte.

Timonierul cârma o veghează,
O umbră-n beznă, mut şi-nfofolit; –
Pistoane de oţel, în ritm grăbit,
Sub punte bat, motorul greu oftează.

Furtuna s-a oprit, dar duşmănoasă
A agitat cupola de opal
Şi firele de spumă galben pal
Plutesc pe valuri ca dantela roasă.

poezie de Oscar Wilde, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniţi de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniţi atât de tare!

Sufletul meu, dantelă fina
Ţesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncaţi azi în tină?
De ce-l aruncaţi în noroi?

Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puţin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, uşa la care
Am plâns si-am batut an de an.

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (25 octombrie 2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 martie

Înăuntru erau scaune de damă,
parfum de bărbat, o masă
cu o dantelă veche afumată,
flori uscate într-o vază demodată,
două lumânări şi-o iconiţă.
Am făcut scrisoarea asta,
ca să tăcem de comun acord.
Undeva pe-aici se-ascundeu multe fericiri...
dar pentru că azi e ziua ta iubito
ţi-am tatuat: "doi de 8 pe şolduri",
ca două infinituri.

Acum te ţin datoare,
cu cele două 8-uri.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit uşor

ca un vis prin vis a ve
nit a pus la plămâni
a venit uşor zâmbind a
dus la milano şi adus
încet şoptind
ceva greu de redat
despre un înger desenat
cu cretă de un bărbat
mort acum
un înger cu aripi de dantelă
neagră
nefiresc de neagră
aproape de fum de corona
virus
înger galben de ceară
a venit prin vis ca un vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioara din râu

firul ierbii s-a aplecat sub talpa fină a fecioarei
pantofii stăteau abandonaţi pe marginea drumului pavat cu pietre
rochia-i de dantelă albă se-mbrăţişa cu floarea câmpului
păşea uşor legănându-şi coapsele dezvelite
două sfârcuri ce semânau cu bumbii paltonului meu ferecau templul nepângărit de poftele lumeşti
umbra-i de fluture o urmărea credincioasă până la albia râului
universul dorea s-o pătrundă-n adâncurile ei
s-a contopit cu apa ce s-a-nfruptat din trupul ei zvelt
ca o lebădă-şi unduia silueta prin valurile tremurânde
spălându-şi părul părea înghiţită de ape
se ridica zâmbind cu pleoapele ude
îngenunchea razele în ochii ei verzi
sudori mi-au pătruns prin pielea încinsă de soare
ştia că o privesc năucit certându-mi fiinţa că nu s-a născut apă
s-o mângâie
să-şi plimbe valurile dorinţelor pe sânii ei mici
şi-a scuturat stropii din plete căutându-şi rochia-n iarbă
apoi am văzut cum iarba s-a aplecat în faţa pasului ei
ea nu ştia că eu m-aş face iarbă
m-aş face in sau fir de bumbac să pot să-i îmbrac sânii şi coapsele-i fine

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castele de nisip

Soarele şifona valurile mării
Paşii stricau castelele de nisip
Vorbele rupeau impresia
Că ai fi fost în siguranţă.

Malurile inundate acopereau
Ce nu mai era.
Aveam nevoie să construim un dig
Pentru oprit timpul.

Stabilopozii susţineau încă
Iluzia prelungirii verii.
Căldura vocii se reflecta
În fiecare privire.

La picioarele trecătorilor
Se afla dantela fin lucrată.
Tremurând în briza ocazională
Umbra copacilor străzii.

poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost pasăre cândva,
am fost şi cer sub aripile ei
şi mă înţepa în piept
tot ce respiram,
nimic nu mă durea,
nici sângele făcut icoană
în lupta mea cu viaţa...

Am fost fântână
cu apă descântată,
eram băută când şi când
de sfinţii însetaţi
ce au călcat desculţi
pe jarul lunii,
în ruga lor tăcută
cu dumicaţi de miere...

Am fost o rană
în rochie de dantelă albă...
Azi sunt o cicatrice

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!