Poezii despre curma, pagina 4
Mai spune-mi...
Mai spune-mi de tine, iubito!
Cu șoapta divină a Lunii,
Ce mângăie tristă alunii
Și somnul mi-l curmă, dorito...
Mai spune-mi de vara ce trece,
De tristele toamnei căderi,
De doruri și vise, ce speri...
Și scoate-mă din noaptea cea rece!
De fluturi pierduți în crepuscul,
De-argintul ce-n undă sclipește,
De cine acum te iubește,
De dorul de mine... Minuscul.
Vânturând amintiri pe-nserat
Trec gânduri risipite-n pustiu,
Și somnul mi-e greu și-i târziu...
Mai spune-mi că nu mai uitat!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel din urmă vis
O visul meu cel mai slăvit,
Frumos și cel din urmă,
Așa cum dulce te-ai ivit
Te stinge și te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Și-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Și prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Și-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Și-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi și amorul.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Natura în agonie (sonet)
NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)
Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofilește
Și tot ogorul se îngălbenește,
În urmă lăsând țărâna pustie.
Văpaia în calea ei pârjolește
Plantele și iarba de pe câmpie,
Când curmă viața din natura vie
Și norii de ploaie îi risipește.
Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri și izvoare,
De arșița ce și-a întins veșmântul.
Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeții Noștri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 14
De multe ori e bună ezitarea
Stai și privește, vezi ce e mai bine,
Nu imita ca un copil purtarea
Celor din jur, ci fă mereu ca tine.
Iar dacă mii de oameni sar în hăul
Căscat adânc, crezând că pot să zboare
Tu pune înaintea faptei răul
Nu te-arunca în gol, mai ai răbdare.
A vrea să fii doar primul e trufie,
Și viața uneori elanu-ți curmă,
Dar cine-i înțelept, prea bine știe
Că adevărul nu e dat de turmă.
Graba nu-i bună, stai și cercetează,
Nu fi o oaie, ține-ți mintea trează!
poezie de Octavian Cocoș (11 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbele de sacrificii
Pe Internet am căutat
Un termen nou, viu comentat,
Să aflu-exact și din oficiu
Ce-s "curbele de sacrificiu".
Mi s-au deschis multe oficii
Referitor la sacrificii.
*
Părerile-s mai inhibate
Vorbind de lucruri mai curbate;
Tu dai din umeri și din coate.
Google-ul atunci te scoate:
- " De vreți vreo curbă în persoană,
Schimbați la mijloc... o consoană,
Exemple-avem chiar la moment,
De la guvern la parlament!"
Schimbăm acum, pe loc, consoana.
Afla-vom noi, oare, persoana?
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnaj
Mă dor copacii din pădurea țării,
Că li se curmă viața prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.
Când brazii plâng rășini de rană-adâncă,
Că urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Și nu-s vitejei să strige alelei.
Izvoarele devin tot mai amare,
În munții tot mai goi și otrăviți,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriți.
Ne vânzolesc din nou străinii țara,
Și parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Și gliei sacre propriu' inamic.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi
Se'nalță, născute din liniștea nopții,
în valuri de vise, în pace deplină,
ca fulgi de speranță în zbor spre lumină,
balanțe de gânduri ce par echinocții.
Se 'nalță spre ceruri în rugă lăptoasă,
amestec de cețuri și nori cenușii,
de doruri pierdute pe țărmuri pustii,
umbrite de aripi ce-n urmă le lasă.
Sunt clipele zilei când anul se curmă,
iar linii de ceață apar din decoruri
pierdute-n siajele zilelor-stoluri,
dar toate o-așteaptă pe cea de pe urmă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
cu toată puterea mă leg de Cristos
viața din mine vreau să fie pură
veșmântu-i de lumină sfânt și prețios
se-ntinde peste suflet ca o armură.
vise și speranțe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrânețea cu probleme mă ajunge.
cu înțelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viață de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.
păcatul metafizic în credință se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt
Timpul este infinit,
Avem timp să facem multe,
Mie îmi place să cant.
Cânt, dar cine să m-asculte?
Mă sufoc și mă frământ,
Pentru cel ce l-am iubit.
Timpul este stăpân,
Aici și acum e prezent,
Alături de faptă și gând.
Gând curat și atent,
Purificat e plâgând,
Și cu el așa să rămân.
Timpul se pierde în vânt,
Ce trist este aeru-n urmă,
Și eu mă fărâm ca un munte.
[...] Citește tot
poezie de Mădălina Andreea Hrițac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe aripi
Mi-au fugit din jur "urâții",
Nici nu știu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieții,
De-a-i trimite-n asfințit
Mă impiedicam de dânșii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urșii,
Pierdeam pași în al meu dans
Nici nu caut explicații,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Și cu ei și aberații...
Au fugit și s-au ascuns
Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Și te uită! Au plecat...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!