cripta

Să vindece orbi şi leproşi pot şi medicii. Dar să-l scoţi pe Lazăr din criptă şi să-l trimiţi a doua zi la serviciu e un miracol divin.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criptă

Criptă înfiptă în miez de ţintirim,
ţârâim, deci trăim, deci minţim, chinuim,
un dihor jupuit, un act ilicit,
un erou pozitiv, uneori evaziv,
confruntat cu un piept de aramă, femeie
ori amazoană din filme cu cheie,
papagalul le ştie pe toate-i deştept,
îl cheamă ca rege italic Umbert,
noi cădem, noi mai gemem, nu ne vedem,
suntem demni orişicând, mai cu seamă-n mormânt,
sunt cadavre plutind pe Sena, sub cer,
papagalul repetă scena de ieri,
când cu puşca nea Ceaşcă ucise doi urşi
îmbătaţi cu alcoolul de pe la Huşi,
la banchet vin cu ştaif luptătorii de ieri
ce furară ca-n codru cupru şi fier.
Trec cocorii, o mie, văd temple în zbor,
Ei salută religii ce nu se mai cer,
Am uitat de gulaguri şi de holocaust,
Pregătim papagalul să ţină un toast.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca şi când din greşeală aş fi fost înmormântată într-o criptă străină, în care ceilalţi se ştiu unii pe alţii, fiindcă în viaţă s-au înrudit, au amintiri comune, numai eu sunt singură, stingheră, fără niciun rost printre ei. Dar cum ai ajuns aici, Mirona?

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Cel adormit aci-ntre flori,
Ce şi-a ascuns sub criptă faţa,
Muri, să ştiţi, de mii de ori,
'Nainte de a-şi pierde viaţa.

Mai fericit decât pe tron,
Nu-i tulburaţi această tihnă,
Că pentru cel ce-a fost Scaron,
E prima noapte de odihnă.

poligramă de Paul Scarron (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.

Iarba murind înverzeşte cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu braţe de flori.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Unde este soţul tău?
Elena: Care dintre ei?
Don Siempre: Cel legitim! Regele Menelau!
Elena (indispusă): La el în criptă! Un nenorocit! S-a retras din viaţa publică! A ajuns o mână de oase! Trăieşte din mila turiştilor!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

de la ferestre deschise
îngerii
rup din linişte cuvinte
vântul este în cautarea timpului inchis
în uitare
ca într-un abator
cu amintiri sugrumate
sunt clipe in care visele devin cenuşa timpului otrăvit
în criptă tăcerea ştie să numere
timpurile însingurării.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

POETUL NU MAI VREA...

Poetul nu mai vrea să plece
Din lumea pământească,
Acolo în mormântul rece,
Ştie ce o să găsească.

Pustiul veşnic şi tăcerea
Fără cuvinte, adieri de vânt
Pentru a aştepta reînvierea
Dar tot mai bine-i pe pământ.

Mă lupt să mai trăiesc aici
Şi să mă bucur de viaţa
Să fiu alături de amici
Nu în cripta cea de gheaţa.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de plumb

Şi stă...
Şi aşteaptă să mai răsară
O dată soarele.
Aripile de plumb
Îi sunt ca o povară,
O pedeapsă a nesupunerii.
Cu paşi mici şi rari
Bântuie prin cimitirul pustiu.
Se opreşte lângă cripta
de piatră
Şi o mângâie cu mâna vineţie.
Unghiile lungi o zgârie
cu toată furia,
Iar strălucirea stranie
A ochilor se pierde în zori.
Demonul dispare
Şi nu lasă în urmă
Decât aripile grele de plumb.

poezie din Elisa-Mihaela Iordache
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marian Dobreanu, la vol. "Gorjul în patru rânduri"

Dacă tu, cu măiestrie,
Ai pus Gorju-n patru rânduri
Cu nespusă bucurie
Eu te-aş pune-n patru scânduri.

Fi'nd cam mare-n gabarit
Că ai mâncat cum ţi-a fost placul,
Cu abdomenul depăşit
Ţi-aş face boltit capacul.

Şi-atunci, în criptă când te-or pune
Şi lumease va-mprăştia
Sunt sigur că la-ngropăciune
Groparii m-or aprecia.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!