crima

Mişu (la telefon, politicos): Da, domnule director... Ziarul e aproape gata... Îl vom da imediat la tipar... Aveţi dreptate!... Foamea de informaţii este cea mai periculoasă formă de inaniţie... (Pauză.) Nu, domnule director! Suntem gazetari profesionişti! Nu ne jucăm noi cu nervii opiniei publice! Am înţeles! Să trăiţi! (Aspru, către Nina, închizând telefonul) Nina! Grăbeşte-te! Trebuie să închidem ediţia!...
Nina: Gata, şefule! Toate articolele sunt la locul lor! O crimă, două răpiri, trei arestări, patru evadări...
Mişu: Violuri nu avem?
Nina (tristă): O singură tentativă!...
Mişu: O publicăm! Unele tentative sunt foarte spectaculoase...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris (lângă Napoleon, care zace inconştient pe podea): Dacă nu îl omor, va porni războaie în toată Europa. Dar crima... cea mai odioasă dintre toate nelegiuirile. Ce ar spune Socrate acum? Toţi grecii ăia erau homosexuali... cred că dădeau nişte petreceri... Pun pariu că vara închiriau o casă împreună în Creta. A: Socrate e om. B: Toţi oamenii sunt muritori. C: Toţi oamenii sunt Socrate. Asta înseamnă că toţi oamenii sunt homosexuali. Eh, eu nu. M-au fluierat doar o dată nişte cazaci... Unii oameni sunt heterosexuali, alţii sunt bisexuali, iar câţiva nu se gândesc deloc la sex. Ăştia din urmă se fac avocaţi.

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuda Rosenthal: Iar după această faptă teribilă, se trezeşte chinuit de un adânc sentiment de vină. Licăriri ale trecutului său religios pe care îl respinsese, sunt brusc trezite la viaţă. Aude vocea tatălui. Are impresia că Dumnezeu îi urmăreşte fiecare mişcare şi dintr-odată universul nu mai e un simplu vid, ci e moral, iar el tocmai l-a tulburat. Intră în panică. E pe punctul unei căderi nervoase, la doar un pas de a mărturisi totul poliţiei. Însă, într-o dimineaţă se trezeşte, soarele străluceşte, familia e cu el şi, în mod misterios, toată această spaimă se ridică precum o ceaţă. Pleacă împreună în vacanţă în Europa, lunile trec şi îşi dă seama că nimeni nu l-a pedepsit. Ba dimpotrivă, prosperă. Crima va fi oricum pusă pe seama cuiva care mai are câteva la activ, aşa că – ce naiba? Ce mai contează una în plus?

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Până la urmă am plecat la şcoală în Anglia, m-am întors, am fost recrutat de birou. Se pare că aveam o aptitudine naturală pentru aplicarea modelelor comportamentale în cazurile de crimă. Succesul pe care l-am avut mi-a permis o anumită libertate pentru a-mi putea urmări propriile interese. Şi aşa am dat peste Dosarele X.
Dana Scully: Din greşeală?
Fox Mulder: La început arăta ca o groapă de gunoi pentru rapoarte despre OZN-urile văzute, povestiri despre răpiri de către extratereştri, genul acela de lucruri de care oamenii râd pentru că le consideră ridicole. Dar eu eram fascinat. Am citit toate cazurile la care aveam acces, sute de cazuri. Am citit tot ce am putut despre fenomene paranormale, despre ocult şi...
Dana Scully: Ce?
Fox Mulder: Caut să accesez informaţii secrete ale guvernului, dar cineva îmi blochează încercările de a ajunge la ele.
Dana Scully: Cine? Nu înţeleg.
Fox Mulder: Cineva cu autoritate mai înaltă. Singurul motiv pentru care mi s-a permis să îmi continui munca este că mi-am făcut legături în congres.
Dana Scully: Şi lor le este frică de ce? Că ai să dezvălui aceste informaţii?
Fox Mulder: Şi tu faci parte din acelaşi scop, ştii bine.
Dana Scully: Eu nu fac parte din nici un scop. Trebuie să ai încredere în mine! Sunt aici, ca şi tine, să rezolv treaba asta.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau Lenke
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Aşa-i; din nefericire mai există şi asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge şi a sfârşi în nişte vase cu apă, următoarea lor destinaţie, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezenţa acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnişoara Petra, în perioada de convalescenţă.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop şi-l puteau îndeplini la fel de bine şi dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu aşa, rupte... Deci, ţine minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări şi-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferinţa.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvăşit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că şi ele trăiesc... Ştii, într-un fel şi asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai şi ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi şi nu ştiu dacă s-ar ţine cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnişoara Petra e mulţumită şi veselă văzându-le; ei nu i-am împărtăşit opinia mea, ca să n-o indispun...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!