Epigrame despre copilaria mea frumoasa, pagina 4

Toată lumea e în zor,
Invitaţii, nuntă mare!
Se însoară-un turnător
C-o frumoasă filatoare.

Frumoasa şansă n-a avut,
-E şi iubirea tot o artă-
Ea a picat la aşternut,
Că gravitaţia nu iartă.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia frumoasă
Este arţăgoasă
Şi se tot dă mare...
Să-i cazi... la picioare...

epigramă de Constantin Enescu (26 octombrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea cu ochi căprui
Frumoasă e cum alta nu-i.
C-o guriţă de Veneră,
De zici că-i… mitralieră.

Nu mă mir că ea, frumoasa,
I-a stricat lui Nae casa,
Căci ştiu alta, mai cu foc,
Care-a "demolat" un bloc!

Consoarta scoate un suspin:
- De ce-ai întârziat la masă?
- Am fost să iau un chil de vin,
Ca să te văd şi eu frumoasă!

Frumoasă şi cochetă
Arată minunat
Şi are-o siluetă...
De porc crescut la stat...

Să nu-mi fie cu bănat,
Dar pe cât e de frumoasă,
Mi se pare-a fi păcat,
Să nu fie păcătoasă!

Ce ziceţi farsă e, au ba?:
Frumoasa mea vecină
A zis că îmi va da ceva
Dac-o invit la cină.

E frumoasă şi isteaţă,
Se descurcă bine-n viaţă,
Pe "centură" ca femeie,
Te topeşte-n... "procedee".

<< < Pagina 4 >

copilaria mea frumoasa