Poezii despre consum, pagina 4
Mângâierea flăcării
În pieptul meu e-o flacără ce arde
Și-mprăștie lumină și căldură
Iar, uneori, din tainicele coarde,
chiar cânturi ce te-nalță și te fură,
Te duc în lumi ferice, de poveste,
Acolo unde îngerii, doar, cântă,
În lumi de vis în care totul este
Supus Luminii care te încântă.
Lumina mea, continuă,-nfierbântă,
În lumea inimilor înghețate,
Iubirea ce părea demult înfrântă
Și îi arată calea spre "Se poate".
Eu mă consum de-acum, încet, spre tine,
Și îți ofer, din flacăra-mi arzândă,
Căldura din iubirea ce-o conține,
Iar tu... primește-i mângâierea blândă!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am supus atingerilor captive
M-ai ascuns în tine cu sufletul în mâini
și m-ai lăsat să-ți consum iubirea
fără libertatea de a o gândi altfel,
mă știu cu inima înflorită de mărinimie
respir cu sângele întregul dimineților firii
în dorul de tine mă macin fermecat.
M-am supus atingerilor captive
lăsându-mă pradă șarpelui viclean
cu ochii plini de aroma lacrimilor dulci
la umbra cireșilor cu spirit divin.
Mă rup totuși, în cuvintele mierii
alunecând vâscos printre pietre
împreună până-n constelații albastre,
să sorbim lumina din cuvântul prim.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu viața e nedreaptă
poate felul meu de a o trăi e înfiorător
vinovatele renunțări
sau lașitățile
ori timiditatea excesivă
alături de izbucnirile de răzvrătit
poate faptul că am doar o inimă
în care să vă înghesui pe toți
și unde Dumnezeu se amestecă cu toate dorințele
cu visele cu trădările
cu micile dar și cu marile orgolii
încât mă întreb
cum de simt acut
durerea de a nu mă împărți egal
acel ceva minuscul ghem
în care adun ce contează
perla cu sentimente
pe care o rup
o macin
o pisez între cuvinte
ca pe un afrodisiac
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wink
arată-mi
istoricul tău
și-am să îți spun cine ești
lasă-mă să văd
pe ce dai click
unde te oprești cu degetul
prin news feed
și voi ști totul despre tine
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Deviant" de Alexandra Negru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Faptele de gând
pe când locuia într-un raft
din librăria din colț
în urmă cu anii pe care acum
pare că nu i-ar avea
alb îi era părul din curtea
exterioară a craniului de consum
(?!) - cineva
în anii aceia trecea
zilnic trecea o femeie lucra
lucruri de mână ea croșeta
cu privirile agățate cu dragoste
de firele albe și cărțile lui
încă nescrise
într-o limbă de circulație
intenționat limitată
(?!) - cineva
îl sfătuise la tinerețe să nu
sară calul de lemn
mai ales dacă lemnul ajunge
să-i fie hârtie velină
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt sonor, pietrificat
Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
și când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios și adânc,
în cosmosul inimii tale,
și-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii și mii de flori și petale...
Virtuoz instrument de serviciu,
îți cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
și caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor și pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...
Un strigăt sublim al trupului tău
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ornamentală
E ca și-o plantă de monumentală,
Un scump dorit, de ambient,
Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală;
Ție dependentă, în totalitate, e-un excipient...
N-are niciun habar de întreținere,
Niciun produs nu-ți dă, e un consum;
Se dă-ntr-o floare-n 10 ani, spre propria menținere...
Nu are preferințe de stăpân, i-e orișicum.
S-o sprijini, vrea mai mult, cu ani ce trec
Spațiu-i devine mic și mai mult vrea;
Pretențiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec...
E ornamentala, poate fi o plantă, sau e EA!
Și se pretinde, fără anotimp, o pururi verde,
Infatuată, ignorând nevoile exterioare
Și moare într-un final, lipsită de-ajutor, fără dezmierde;
Crezându-se că-i îndeajuns ea, să facă ornament... doar cu o floare!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele par stropi de ploaie
pe o imensă pânză de paianjen
îmi întind ochii spre dincolo
nu caut niciun detaliu
nu-mi aduc gândirea sprijin
las sufletul liber
atât cât să nu-mi dăuneze grav
nu dau găuri în univers
respir prin piele
desfac în atomi aerul
cu oxigenul e mai greu
tinde mai mereu spre pereche
cuminte precum o frunză nesătulă de lumină
îmi îndemn trupul să nu părăsească pământul
apoi mă întorc în povestea din spatele pleoapelor
risipesc cu nonșalanță din infinit
sunt convins că oricât m-aș strădui să-l consum
dumnezeu îl va înmulți cu generozitate
acum simt pleoapele călcându-se
și iată că nici în viața asta nu voi reuși
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "O, Evă!" de Valentin David
Adame, dorul este evident
Dar, mărul meu e fruct oprit, se știe.
De vrei să-l ai, te rog să fii decent,
Să muști din el ca dintr-o poezie.
Te știu cam aventurier din fire-
Dovadă, vrei să fii sugar acum,
Dar, vezi, că laptele o să-mi expire
Și nu mai este bun pentru consum.
E toiul verii, mai e pân' la toamnă
Și mie mi-este dor, dar am răbdare,
Să-mi cadă frunza. Cin' ți-a zis că-s doamnă?
Nu ești cuminte? Am o gură mare!
De vrei copii, așa cum îmi declari,
Prezintă-te acuma cu inelul
Și în genunchi (știu c-ai genunchii tari)
Pune-mi în palmă cardul, portofelul!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică
Aș vrea să suflu, dar mi-e tare greu...
La fiole e și mai greu
Cum nu consum alcool mi-e greu de tot
Să pot curma viteza-n fiecare plop
Și dacă tu-mi vei lumina...
Pe mine mă vei captiva
Și vei gândi că vreau un bec aprins...
Dar tot aprins va sta cât voi dormi?
Nu vreau un ceas pe masă...
Nici unul la mână...
Timpul măsoară doar anii fără rost...
Pe cei ce-mi vor schimba destinul îi luminează
Nu le da decât să guste din lumina cu gust de gutui
Să doarmă cu stele-n vis și să acopere toate miraculoasele flori
Sunt aici să-ți desenez iubirea...
Ea are culori mii și mii...
E tot ce-mi stă aproape, e trăirea...
Din care mă scald în vibrații alese
Am sa înviu cu fiecare coală de hârtie
În care-mi pot urni literele și alfabetul luminii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!