Epigrame despre condamnat, pagina 4

Nu-l putem lăsa uitării
Printre pulbere de stele,
Cât există-n fruntea ţării
Moftangii, hoţi şi lichele.

Fetele nu-s de condamnat
Că se grăbesc la măritat,
Nici nu se poate alcumva;
Că-i moştenire de la... Eva!

epigramă de David Boia (4 decembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalul, servind puterii,
Pare-a fi de condamnat;
Ni s-au oferit vederii
Campionii la... scuipat.

Dreptate soţul nu-şi mai cată,
E condamnat pe veşnicie,
Cu-aşa complet de judecată
Format din soacră şi soţie.

Mă simt (spun obosiţi vreo doi cumetri)
Ca un maratonist ce-a terminat
O cursă şi apoi e condamnat
S-alerge încă şapte kilometri.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Guvernul şi pensionarii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încalcă legea, oamenii de stat,
Fapta respectivă, nu-i de condamnat;
Locul lor e-aparte, în societate,
Răsfăţaţi de soartă: au imunitate!

Obscurantismul luciferic
I-a condamnat la întuneric.
Acuma, tot ei sunt de vină
Că vor să iasă la lumină!

Că eşti judecător, îmi pare bine
(Respectă legea, fiindcă ea e sacră),
Nici alţii să te judece pe tine,
Că şi aşa, eşti condamnat de soacră.

Tăieri, zici "licitate", ai făcut
Dar ce-am prezis, acum ţi s-a-ntâmplat:
Masivele-s DESCHISE, fără "scut",
Iar tu, ÎNCHIS, ajuns-ai... condamnat!

De-un tribunal, condamnat,
De altul, eliberat.
- Cum explici aşa măsură?
- Un viciu de procedură.

epigramă de Victor Becheanu (12 martie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 4 >

condamnat