Epigrame despre compunere despre toamna, pagina 4

Toamna, doamnele-n etate
Doar se plimbă pe alei;
S-ar părea că-s ''căutate''
Cele care au cercei.

În toamna marilor stihii,
Vedem, în urma tristei sorţi,
Cum vine bruma înspre vii
Şi voturile dinspre morţi.

E toamnă iarăşi, vin stihii
Căldura prinde să cedeze;
Coboară bruma peste vii,
Iar morţii urcă să voteze.

Când toamna rubiniu-şi pune
Peste livezi şi curătură
Şi în Strehaia-s poame bune,
Dar... mult mai multe-s pe centură.

E toamnă vastă, greu blestem,
În arbori, frunzele se tem
Şi, respectând o lege-a firii,
S-au scuturat... toţi trandafirii!

Se instalează toamna pe redute,
Cad frunze, ploi, amplificând misterul,
Deşteaptă-te, române, cinci minute,
Şi ia-ţi, din damigeană, somniferul!

Veşnic am făcut pe craiul
Mai c-o jună, mai cu-o doamnă,
Şi-astfel, risipindu-mi traiul,
"Am strâns toamnă după toamnă".

Veni toamna cu paşi mari,
Ne vând ţăranii gogoşari,
Aleşii, mult mai "generoşi",
Distribuie gratis... gogoşi!

epigramă de David Boia (6 noiembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă, plouă, tristă e natura,
Pe stradă-alunec, ocolind hârtoape,
Şi-mi exersez, de-acuma, căzătura,
Căci iarna şi zăpada sunt pe-aproape!

toamnă: E timpul când îmbracă ţara
Culori ce-au fascinat poeţii
Şi când se umple iar cămara
Cu... mucegai pe toţi pereţii.

<< < Pagina 4 >

compunere despre toamna