complex

Din păcate, nevrednicia şi obtuzitatea lumii contemporane nu sînt simple impresii. Semnele unui climat favorabil dezvoltării mediocrităţii apar la tot pasul în societăţile postindustriale şi în cele "mimetic" postindustriale (în genul României). Nu este vorba despre o conjuraţie de tip comunist, în care incapabilii şi neisprăviţii îi dau la o parte pe oamenii de ispravă. Ne aflăm în faţa unui fenomen mult mai complex. Mediocritatea postmodernă se dezvoltă pe fondul mondializării economiei de piaţă şi al prăbuşirii sistemului de valori tradiţionale. Încet dar sigur, devine condiţia fundamentală a "omului recent", o "valoare" pe care o cultivă în mod consecvent. A fi mediocru este o calitate necesară integrării individului în Sistem.

Ovidiu Hurduzeu în Sclavii fericiţi
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul gândirii aplicate la fenomenele vieţii şi morţii, datele ştiinţifice au dus la înfrângerea definitivă a animismului, la victorii decisive împotriva vitalismului, la afirmarea ideii după care "maşina vie" a organismului funcţionează, se autoreglează şi se autoreproduce nu ca urmare a comenzilor unui ipotetic "spirit vital", ci datorită unor calităţi intrinsece ale materiei vii. Rezultat al evoluţiei de la inferior la superior, de la simplu la complex, aceste calităţi ale materiei vii sunt cognoscibile cu ajutorul unor ramuri ştiinţifice moderne ca teoria sistemelor, biocibernetica, biotermodinamica, genetica celulară şi moleculară, biochimia etc.

Radu Iftimovici în Jocul de-a celule izolate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne preocupă este mai puţin tonalitatea propriu-zisă, decât ceea ce s-ar putea numi polaritatea sunetului, a unui interval sau chiar a unui complex sonor. Polul sunetului constituie, într-un anumit fel, axul esenţial al muzicii... Orice muzică, fiind numai o secvenţă de impulsuri şi de repaus, este uşor să se conceapă că apropierea sau îndepărtarea polilor de atracţie determină oarecum respiraţia muzicii. Prin faptul că polii noştri de atracţie nu se mai află în centrul sistemului închis al sistemului tonal, îi putem întâlni fără să fie necesar să ne mai supunem protocolului tonalităţii. Căci nu mai credem în valoarea absolută a sistemului major-minor, fondat pe acea entitate pe care muzicologii o numesc scara lui do.

Igor Stravinski în Poetica muzicală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

În respiraţie e un timp;
Un act total involuntar...
Ea este "in"-ul necesar
Unui complex de labirint...

E al alveolei inhalant
În vital aport de oxigen;
-Bărbat, femeie, nu e gen-
E gazul, cel mai important.

E aceea, ce-n miresmi te îmbată
Din flori, sublime lunii mai...
Poţi şi în ofertă să o dai
La crud... de accident, de fată.

Ea-ţi dă, motiv de nemurire
Şi nici prin gând, nu ţi se cere...
Este garantul de înviere,
E un suflu, ireal şi... fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîmplinit, Sărmane Suflet

Neîmplinit, Sărmane Suflet
Ţi-ai înălţat ochii spre Stele.
Ai Hotărât să stai din Umblet
Şi ţi-ai pierdut Paşii prin ele!

Rănit de lumea efemeră,
Suflet străin şi-'nsingurat
Ţi-ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Şi-ai plecat!

Nu te-a costat decât o Clipă.
Nu ai admis că nu se poate...
Şi, ţi-ai făcut bagaju-n Pripă
Şi-un Pas către Eternitate.

Nu ţi-a păsat că laşi în urmă
Un Trup inert, în văl de ceaţă
Şi curioşi ce-asiduu scurmă.
Cătând Pelinului Dulceaţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părelnică...

Sunt o copertă aspră cu titlu imoral,
Pe file cu esenţă de filosof sacral...

Sunt un azil de gânduri ce-şi fabrică eseu,
Din ziduri reci cu-o poartă sculptată-n dumnezeu...

Sunt un nimic din totul şi totul din nimic,
Pretind un bun tovarăş, al unui inamic...

Când dragostea-i imensă scăpată tumultuos,
Din hâdul boţ de humă, mă simt mărinimos...

Departe mi-e realul de plasic înrămat,
La braţ, naiv mă poartă, fantasticul sedat...

Sunt foc de mitralieră cu gloanţe oarbe-n ea,
Riposta e uşoară, răbdarea tot mai grea...

Sunt mai puţin ca tine, ca altul sunt mai mult,
Viziuni de geometrie dintr-al genezei cult...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci la ora când mi-e dor de tine?

Ce faci la ora când mi-e dor de tine
Şi niciun fel de răni nu te opresc
Să-mi reconstitui trupul în ruine
Şi să-mi refaci tot viciul omenesc?

Eşti ţipătul plăcerii îndrăzneţe
Şi te implor, ca într-un turn complex,
Să-mi regăsesc plăceri din tinereţe,
Să-mi pun cu moartea focul meu în sex.

Mi-e teamă de o vârstă fără milă
Când am să cad la pragul tău, înfrânt,
Şi-ai să-mi dedici tandreţea ta umilă
Să mă mai scol nebun de la pământ.

Nu ştiu ce faci când eu îţi caut gura,
Cu nebunia de soldat bătrân,
Ce-şi vindecă în cer harababura
Şi-mi dai motiv în viaţă să rămân.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!