Poezii despre citi, pagina 4
Nimic despre iubire
Iubirea este interzisă
De cele mai nescrise legi,
La rândul ei fiind nescrisă;
Oricât citești, n-ai s-o-nțelegi.
Iubirea, când este decisă
Nu-i niciun scrib să consemneze
Nici până când va fi permisă,
Nici felul cum o să-nceteze.
Când vei citi mai sus ce scrie,
Te rog să-l iei în râs pe cel
Ce-a scris această poezie
Și să nu faci la fel ca el!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul liniștit al iubiților
Stai lângă mine și-o să vezi
Că mintea ne-om citi
Iară când inima-ți va bate
Și-a mea va tresări.
Căci timpul s-a oprit în loc
Dorințele-s aprinse
Când noi pe plajă acuma stăm
Purtați de-a noastre vise.
Umăr la umăr ascultăm
Cum valurile aleargă
Fiindcă iubirea a intrat
Prin ușa noastră largă...
poezie de Cole Banner, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Frumoasă nestatornicie,
Viață, pentru ce-mi ești dată?
Mintea-mi tace, simțul știe:
Viața-i pentru viață dată.
Frumoase-s toate-n lumea mare,
Căci ziditoru-n ea s-ascunde,
Dar prin simțiri și prin cântare
Lumina feței Lui pătrunde.
Pe Dânsul a-L afla-n zidire
Ca-n carte voia a-i citi
Aceasta-i a vieții menire:
În Dumnezeu a viețui.
poezie de Kliușnikov (mai 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri...
ce citești aici nu e scris de mine
ci de viața asta tristă și opacă
pe fundalul vremii care vine, vine
pe dorsala celei care pleacă, pleacă
ce nu poți citi - este scris de mine
buchii transparente pe plăpânda coală
parcă de hârtie, parcă de șestine
parcă clocotinde în cazan cu smoală...
poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doar un semn
într-o bună zi
voi uita geamul deschis
ca oamenii să poată
privi înăuntru
n-am nimic de ascuns
pe noptieră am doar cărți
un bilet de la mama și
un notess cu ultima
însemnare pe care
Dumnezeu o va citi
cu discreție
dovadă că am trecut pe aici
celelalte lucruri nu-mi mai aparțin
dar sunt conștient că
între mine și oameni
golul rămas se rotunjește
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub sabia timpului
Plutim pe marea vieții
Ca pe o corabie
Uneori furtuni și uragane
Se dezlănțuie
Ca și Damocles destinul așează
Deasupra capului o sabie
În timpul în care anii scurși
Cu cei ce vin se înlănțuie
Suntem neputincioși a citi
A destinului carte
Ce taine ascunde
Dar nu avem dezlegare
Drumul vieții ce ni-i dat
Este aproape, este departe?!
Peste timp, peste vremi
E a noastră eternă înălțare.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua
Multi parinti n-au ce munci,
Un batran pe strada moare,
Seceta in Romania,
Lor le este dor de soare.
Doua fete isi vorbesc,
Observ suparare mare,
"Doua zile a plouat!"
Si le este dor de soare.
A plouat de doua ori,
Cu tristete scrie-o "doamna"
Pentru cativa cititori,
"Parca-i toamna."
Foamete, sete si moarte,
Nu le simt, dar pot citi...
Ce pacat ca au de toate,
Niciodata nu vor sti...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigraf pentru o carte condamnată
Cititor bun, cu fire bucolică,
Sobru, naiv, cu pornire umană,
Dă deoparte cartea saturniană,
Orgiastică și melancolică.
Dacă nu ai învățat retorică
De la Satan, decan cu prihană,
Arunc-o! căci vei citi de pomană,
Sau mă vei crede poate isterică.
Dar dacă, fără să te lași fermecat,
Ochiul tău știe să plonjeze-n abis,
Citește-mă și iubește-mă curat;
Suflet iscoditor ce suferi deschis
Și caută raiul pe care-l avem,
Să mă căinezi, ca să nu te blestem!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticilor mei
Caut în lumea voastră claritate,
Dar nu o văd. Nu știu când a apus.
Văd doar banalitatea, căci e sus,
Cum vă umbrește har și demnitate.
Aceste lumi virtuale v-au sedus
Și v-au privat, nu doar de libertate,
Ci și de ale minții nestemate,
Iar sufletul, e cu atât mai dus.
Ce-ar zice Eminescu despre voi,
De v-ar citi schiloadele poeme?
Sub preșul artei voastre-i doar gunoi.
Aud lipsa trăirii-n vers cum geme.
Vă vreți clasici a fi? Nu mai fiți noi!
Frumosul se trăiește, nu se "screme".
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am pus
Am pus iubirile-ntr-o cană,
Amestecându-le cu vin
Și-am să le beau cu o codană,
La umbra timpului puțin.
Am pus iubirile-ntr-o clipă,
Amestecate cu tăceri,
Când vise-aleargă spre risipă
Uitând de tot ce a fost ieri.
Am pus iubirile-ntr-o carte,
Printre cuvinte-alunecând,
Pentru-a putea citi in noapte
Tristețea fiecărui gând.
Am pus iubirile-ntr-o floare,
Printre petale si nectar,
Când avem rouă la picioare
Și amintirile... tresar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!