citate despre colegii de clasa

Nu îmi face plăcere să îmi amintesc că mi-am sâcâit mult copiii cu programul. Le-am făcut un program încărcat de viaţă: instrumente – pian, mandolină, chitară clasică, patru limbi străine, patinaj, înot... Ele nu mi-au reproşat niciodată, dar la vremea respectivă era greu. De ce ai luat 9? Nu a luat nimeni 10? Eu le pusesem să citească încă din clasa I toată bibliografia până în clasa a IV-a. Eram obsedată să citească. Este foarte important, lectura te încarcă.

citat din Luminiţa Gheorghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, asta suntem: fiinţe. Şi dispărem. Aproape toţi colegii mei importanţi s-au dus în Ceruri. Aproape toţi marii noştri artişti au murit şi nu s-a mai auzit nimic de ei. Nu sunt mediatizaţi. I-au lăsat aşa. E o situaţie specială şi mă şi cam jenez. Este posibil ca oamenii să nu cunoască artiştii care au fost de mare importanţă. Tinerii, în general, nu mai ştiu despre ei. Şi dacă nu sunt mediatizaţi, măcar o dată pe lună, sunt uitaţi.

Nicolae Herlea în Atlas TV, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate

Abia aştept
Să-mi amintesc
Citatele uitate
Să le atribui
Complemente
Şi să le completez
Cu atribute
În nume personal
Şi prenume privat
La diateza activă.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privim şi vorbim

Privim şi vorbim despre păsări,
culori exprimate pe cer,
despre iubirile pierdute
regăsite-n anotimpuri,
despre câmpii ruginite-n tăcere,
tăcere neclintită în flori
asediate de fluturi.

Privim şi vorbim despre cai,
caii pământului
în obsedante galopuri,
despre păduri şi ape,
despre tot ce mă-nconjoară.

Dar dincolo de munţii de sticlă
ne rămân amintirile

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi trimiţi copilul la şcoală, dar colegii lui vor fi cei care-l educă.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi numeroşi profesori sunt stânjeniţi când li se aminteşte că tot felul de valori sunt transmise elevilor, dacă nu prin manuale, măcar prin diverse elemente ca: locul ocupat în clasă, clopoţelul şcolii, segregaţia după vârstă, deosebirile de clasă socială, autoritatea profesorului, faptul însuşi că elevii se află într-o şcoală, şi nu în sânul comunităţii. Toate detaliile de felul acesta transmit mesaje nevorbite elevului, modelându-i atitudinile şi părerile.

Alvin Toffler în Şocul viitorului, Unificarea tehnicilor
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac discuţiile mărunte

Nu-mi plac discuţiile mărunte.
Vreau să vorbim despre moarte,
despre extratereştri, sex, guvernământ...
despre cele şapte arte,
despre ce înseamnă viaţa
şi despre ce căutăm noi pe-acest pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să am întotdeauna...

Vreau să am întotdeauna
conştiinţa de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărţilor grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zideşte cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul şi pomul,
toate-s create de Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rămas nemâncat. Colegii s-au oferit să-l ajute.

aforism de Mihail Mataringa (13 iulie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primăvara lui '79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Eminescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat nişte semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orăşel ardelean. Făcuse engleză şi română. Era urâţică, şleampătă, când mergea părea că se-mpleticeşte la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nceput ne-am simţit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiţi. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei preferaţi, ea doar ironic şi parabolic, încât uneori, în lungile şi savantele noastre discuţii de pe străzile Clujului, ne dădeam seama că fiecare vorbea de fapt despre cu totul altceva decât credea celălalt. La un moment dat, s-a oprit lângă un felinar şi m-a-ntrebat: "Nu crezi că tot Clujul ăsta e doar un joc al minţii? Un vis din care va trebui o dată să ne trezim?" Până şi eu mi-am dat seama de livrescul idiot al frazei şi i-am răspuns sarcastic: "Nu crezi că Borges a zis ceva asemănător despre Buenos-Aires?" "Nu, nu, eu chiar cred în asta. Chiar cred că nimic nu contează, că totul e visul nostru sau visul altcuiva despre noi..."

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!