Poezii despre cind esti bolnav, pagina 4
Universul bolnav
Mă zidesc în celulule erelor
Prin clepsidre, fugare,
Și mă strecor sub sărutul privirii,
Ca un meteorit în Universul bolnav,
Printre petale de sânge, fâlfând ca un steag,
Sub urma biruitoare a tălpilor mele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmi ești departe
ca o șoaptă supusă uitării
din sângele bolnav
de prea multă iubire
dintre ape de aceiași culoare
ce niciodată nu se ating
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N de la S
Cu toții avem o patrie
pe care o părăsim din cînd...
unii mergînd pînă la bazarul din colț
alții cînd merg la toaletă...
El nu a părăsit-o niciodată
nici măcar în gînd
și cînd merele s-au copt
a invitat la cina cea de taină
inamicii glasului
și șase trîmbiți cîntau
pentru că prin venele lui
curgeau toate rîurile României
l-a pogorît pe Adam din Rai
fără să-l răstignească
apoi a mers prin deșert
cale de cinci zile
sub arșița dogorîtoare a soarelui
nisipul îi frigea fisurile din talpă
a dat pîinea săracilor
[...] Citește tot
poezie de Evra Gart
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere paternală
la 7 ani l-am rănit prima dată pe tata
cînd i-am dat cu ciocanu peste mînă
nu i-am zis nici azi
tată-mi pare rău
dar ai meritat-o
n-a fost de-ajuns cînd te-am strîns de gît înapoi
cui pe cui se scoate
dar te-ai supărat
știi eu n-aveam voie să ți le-ntorc
că-mi articulai vreo două
dar cînd te-am strîns de gît prima oară chiar m-a durut
mai mult pe mine mă crezi sau nu
a doua la fel
a treia am știut de ce o fac
că dacă nu meritai mă opream
și din contra strîngeam mîinile cît strîngeam din dinți
urlam cu tine tată
de durere și dispreț
de ce nu mi-ai spus niciodată că mă urăști?
poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratament ineficient
Spre boală când te duce valul,
Și internat ești de urgență,
Cerând la Pronie clemență,
Salvarea este doar spitalul
Gonind din tine animalul,
Te porți frumos și cu prudență
Ești răsplătit cu competență
Și bolii îi aștepți finalul
Dar nu e lucru de mirare,
Ca internarea ta urgentă
Să aibă-o tainică urmare
Plecând cu inima ardentă
Mult mai bolnav la externare,
Îndrăgostit de asistentă.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Cînd erai în lumea ta
Nu știai ce e cuvîntul,
Ci o harfă doar cînta
Cînd intra prin coarde vîntul.
Un arhanghel potrivea
Glasul orelor, din cuie;
Fiecare cui o stea,
Coarda, foc de sori ce suie.
Psalm pornea prin ceruri plin,
Într-un vînt de aripi albe,
Și pe urmă-i cristalin,
Și voi, îngeri, salbe, salbe.
poezie de Emanoil Bucuța
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul bolnav
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă și hâdă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi și gunoi
decor ireal
feși nu am
spitalul e oropsit și sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea oglinzii
Cînd se sfârșesc iubirile,
rămâi din nou, doar cu tine
și te sperie faptul
că nu te mai recunoști...
Ești de fiecare dată
o altă ființă
și numai o nouă oglindă
va face să te regăsești.
Și, ce chip frumos răsare
din focul noii iubiri!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milă de mine
Ciudați erau ochii
Bucătăresei
De la cantina unei edituri anume,
Unde am mers la prânz.
"Tare slăbuță ești a zis
Ia acest cotlet"
Atunci cântăream 44 kg.
Și toți îmi spuneau: ce fragilă ești,
Exact ca o fetiță.
Pe-atunci aveam douăzeci de ani
Și mă obișnuisem să entuziasmez lumea.
Dar în ochii acelei bucătărese
Am văzut adevărata grijă maternă
Aplecată deasupra unui copil bolnav.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
LITERATURE MASS INDEX
pe-afară mirosul de ficțiune
a acaparat întreg orașul
de azi înainte
avem același țesut muscular
aceeași greutate
somnul îmi plutește
pe retină
ca o capsulă cu grăsime
într-un pahar
cu alcool
tot ce poate porni iarăși
rotirea pămîntului
e un avion care face manevre
atunci cînd mă gîndesc la tine
în aer
avem două scaune libere
unul mai mic
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!