cerebral

Licoare de alint

Noaptea asta am stocat toate datele
tale în sistemul meu cerebral,
pînă la asta nu aveam vise,
trăiam pe un continent declamatoriu.

Doi soldaţi devotaţi mi te scoteau
încet din drojdia de bere şi erai
atât de arogant şi spumos, şi erai
atât de funerar şi aerospaţial, şi erai

Doamne, nu erai om, erai un fel de apă,
râsul tău arunca şerpi în toate
mizeriile, deveneai ceea ce trebuia
să devii - instrumentul meu moratoriu

şi te-am băut, şi am chemat martori
oculari, repetai într-una, just to be safe,
martorii oculari se cruceau pe furiş -
ştiu, ştiu, noaptea asta a fost o minciună,
dar avea un gust! şi atâta dichis...

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un izvor

Erai însetată pe-un drum în deşert
Pierdut printre dune, tăcut şi pustiu,
Ascuns de nisipuri, flămând şi incert,
Mergând spre iluzii ascunse-n neviu.

Erai rătăcită - morgană-n real -
Prin vise ciudate, prin prafuri de timp,
Credinţe trecute prin ciur cerebral
În cioburi scăpate de zei din Olimp.

Erai mai frumoasă, pe calea-ţi cea grea,
Decât tot ce-n lume vreodat-am ştiut,
Şi-atunci, m-am gândit c-aş putea şi aş vrea
Să-ţi ies înainte pe-un drum nevăzut,

Să-ţi stau la picioare-ntr-un nou început,
Să-ţi văd chipul blând cum se-apleacă, uşor,
Sorbindu-mi iubirea cu-n zâmbet tăcut,
A oazei stăpână, iar eu... un izvor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt Graal

Stătea un cal
Pe piedestal;
Jos, totul îi părea banal:
Oraş cu iz de carnaval,
Tablou real
Dar teatral.

Un gând frugal
Şi anormal,
În mintea lui de animal,
Încolţi, ca un vis astral:
Ar fi vital
Şi genial
Ca el să devină vocal
În acest univers oval.

El, cerebral,
Iniţial,
I-ar dezbăra de-al lor carnal
Concept de trai occidental,

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

CUVÂNTUL

"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)

Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală şi-a croit
veşmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibraţii ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existenţial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.

Şi exprimând cuvintele redefineşti
o atitudine prin care se consacră
avutul moştenit prin genele fireşti,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spaţiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăpătat

A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac şi de la o cişmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Şi a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...

Că n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta şcoală-
Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?

Îngândurat răspunde la câte-o cunoştinţă,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv şi tonus, din putinţă...
Că vrea încă să pară tot bine, cerebral!

Noroc că-i vară acum, ce-l costă mai puţin
Şi seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit şi-i mult ceair pe pante!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus igitur

La sfârşit de "teenage" şi început de matur,
Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat.
De aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur;
La speranţă de amor... şi un liceu terminat.

Sunt răscruce de suflet... Să învăţ, promovez
"Alma parens", dorită mult mai mult de părinţi?
Sau să mor după o fată, cui mă închin, delirez,
Şi nu trece pe strada-mi, chiar de-o vreau, scos din minţi?!

Repetam în neştire, la materii cerute...
Nicio frază n-avea cel mai mic înţeles.
Zile, nopţi, ore, clipe, câştigam în pierdute...
Mă rugam către soartă; eu să fiu cel ales!

Toată lauda mamei n-a servit la nimic.
Nu ştia cât de-adânc mă cufund în lectură...
N-am luat primul examen, rezultatu-a fost mic;
"Nesimţiţi... ce-au dat note! Nu cunosc ce-i cultură!"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatură

Iniţial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă ştiu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program.
Existam, doar... probabil un simţ pentru nou, de o săgetătoare dorinţă,
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment; cu pretenţii de ştiinţă.

Poate am fost chiar o simplă, neprevăzută- aleatorie- întâmplare
a unei ciocniri chimiotactice, sau o gafă... o inocentă eroare.
O aventură fără pretenţii de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară...
şi mai grav; o violenţă penală, o însuşire de proprietate de trup, de o manieră vulgară.

Mai curând, aş fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minţi înlănţuite, în străpungeri de corpuri profund neuronale; lipicioase de miere.
Nu doar un incident "sex appeal" de cutumă, sau un accident cotidian...
Ci un produs dintr-un lanţ nesfârşit, dintr-un cerc vicios, imperfect; al Universului meridian.

Tot în neştiinţă totală, pe-un patern de substrat, dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică, din îngemănarea de trupuri. Se înmulţesc maşinal, în rotirea indusă de "spin"
şi ca în mixer, într-o efervescenţă de spumă vitală, de mură; denumită prozaic- gastrulă-,
infinitezimal se divide apoi, programatic, printr-un tipar de mister; într-o incipientă făptură.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino civilizaţie!

Vino, civilizaţie!

Aud tropote de melci, de undeva departe,
Purtând pe-a lor umeri, sute de pancarte,
Cu înscrisuri multe, despre civilizaţie şi cultură,
Multe dintre ele, pe lângă noi, tangenţial trecură.

Pe unii dintre noi, am vrut să nu ne atingă,
Crezând ca-s lucruri rele, şi vor ca să ne înfrângă.
Sunt scrise pe pancarte, îndemnuri de folos:
,, Nu aruncaţi! hârtii, chiştoacele pe jos,,

,, Nu scuipaţi! seminţe, în tren, autobuz, pe stradă,
Dacă vreţi ca lumea, să nu vă repadă,,.
,, Daţi locul în tramvai, unui bătrân beteag,
Vezi că şi tu mâine, vei fi un bet moşneag,,.

,, Pe-o bancă într-un parc, aşeazăte normal,
Pe blat, nu pune piciorul, te rog fii cerebral,,.
,, Fii bine crescut, de vrei să te remarc,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, civilizaţie!

Aud ropote de melci, de undeva departe,
Purtând pe-a lor umeri, sute de pancarte,
Cu îcrisuri multe, despre civilizaţie şi cultură,
Multe dintre ele, pe lângă noi, tangenţial trecură.
Pe unii dintre noi, am vrut să nu ne atingă,
Crezând ca-s lucruri rele, şi vor ca să ne înfrângă.
Sunt scrise pe pancarte, îndemnuri de folos:
,, Nu aruncaţi! hârtii, chiştoacele pe jos,,
,, Nu scuipaţi! seminţe, în tren, autobuz, pe stradă,
Dacă vreţi ca lumea, să nu vă repadă,,.
,, Daţi locul în tramvai, unui bătrân beteag,
Vezi că şi tu mâine, vei fi un bet moşneag,,.
,, Pe-o bancă într-un parc, aşeazăte normal,
Pe blat, nu pune piciorul, te rog fii cerebral,,.
,, Fii bine crescut, de vrei să te remarc,
Nu fi provocator, pe stradă sau în parc,,.
Vino civilizaţie!, mi-e tare dor de tine,
Fă şi tu cumva, să ştiu şi de ruşine.
,, Învaţa-mă să spun, mulţumesc sau cu plăcere,
Cînd mi-se face un serviuciu, în semn de apreciere,,.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru (20 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!