cer+luna

epigramă

Epigrama

Este o rachetă, care
Poate să ajungă-n lună,
Când drept rampă de lansare,
Îşi alege-o poantă bună!

definiţie epigramatică de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

a fi politician

A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.

definiţie celebră de Winston Churchill
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Timpul este cel mai puternic dintre sculptori. Nu are ciocan, nici daltă; el are drept scule ploaia, clarul de lună şi vântul de Nord. El termină minunat munca dăltuitorilor în piatră. Ceea ce adaugă el nu se poate defini şi valorează infinit.

definiţie clasică de Anatole France
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bogăţie

Bogăţia e un monstru. Îţi trebuie o lună ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere financiar, dar e nevoie de ani întregi ca să înveţi s-o controlezi din punct de vedere psihologic.

definiţie de John Fowles în romanul Magicianul
Adăugat de Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaf, Edith

Edith Piaf care cântă: este ploaia care bate, este vântul care suflă, este clarul de lună care îşi aşterne mantia.

definiţie clasică de Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coja, Ion

Un val de mare sculptat, umblă prin Bucureşti şi se numeşte Ion Coja. Uneori, de foarte puţine ori, când se apucă să cioplească destine din lutul pe care-l fură stepei, marea dă la iveală vlăjgani ca Ion Coja, care nu imploră niciodată pe nimeni, ci-şi smulg singuri, hotărîţi şi lucizi, bucuriile şi durerea din întâmplările ce alcătuiesc o viaţă de om. Ion Coja aparţine mării ca şi luna, corabia lui de nuntă. Îl respect şi mi-e drag ca o scuturare de meri...!

definiţie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea

dragostea,

este eternitatea sufletului dăruit pentru a iubi,
este un dar divin ce izvorăşte din interiorul nostru,
este bucuria inimii atunci când priveşte ineriorul sufletului,
este cerul albastru al infinitului,
este cosmosul cu luna şi cu stelele,
este soarele ce încălzeşte pământul,
este gândul pruncului atunci când o vede pe mama sa,
eşti tu, iubita mea, în braţele mele, dragostea mea,
eşti dragostea însăşi.

dragostea.

poezie de Silviu Petrache (septembrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.

definiţie clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!