cantar greutate

Dacă viaţa e o greutate şi dacă prin muncă e mai uşor de suportat, nu poţi să-ţi alegi decât această cale.

citat din Iraclie Chendi
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste ani

Pe doi amici, colegi de facultate,
I-am revăzut la mare, astă vară;
El a ajuns un tip cu greutate,
Ea a rămas cum o ştiam – uşoară.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile au prin ele înseşi o greutate, care poate chiar s-ar putea măsura cu un aparat special, asemănător aceluia imaginat de Villiers de l'Isle Adam pentru a analiza, chimic, ultima suflare a unui muribund.

Ion Vianu în Amor intellectualis. Romanul unei educaţii (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am săturat să mint. M-am săturat de viaţa mea dublă. Poligamia este pe deplin legală în Franţa: e de-ajuns să fii înzestrat cu darul de a minţi. Nu-i nicio greutate să ai mai multe femei. Ai nevoie doar de puţină imaginaţie şi de multă organizare.

Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul (Citeşte ziarul, cu oarecare greutate): Buletin meteorologic... Starea vremurilor... După ploaia de promisiuni electorale, cotele apelor râurilor au crescut simţitor şi odată cu ele a crescut şi nivelul de trai...
Bătrâna: Aşadar, toate sunt în creştere. Mă simt mai tânără cu douăzeci de ani.

replicile de început din piesa de teatru Veşnicie provizorie, Actul I, Scena 1, scenariu de Valeriu Butulescu (1996)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul (uşor ofensat): Domnule! Dacă nu mă puteţi respecta, ca om, respectaţi, vă rog, această uniformă!
Bărbatul: Îmi cereţi să respect o haină? Un produs al industriei uşoare?
Ofiţerul: Epoleţii îi conferă o mare greutate...
Bărbatul: Bine. Vă asigur de tot respectul meu oficial. Oricum, pentru mine nu sunteţi decât o instituţie.

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi diplomele de studii ar trebui să confere o mare greutate, dar, în România, dacă nu ai "pile" sau rude [...] | Citeşte tot comentariul

Una din două

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

O, dulce cantec, asurzit de vreme,
Poarta-ma lin spre ale lui poeme.
Incanta-mi auzul cu dulci asonante,
Distruge-mi uratul, desarte sperante...

Inalta-ma usor, albeste-mi aripa,
A carei greutate ii striveste clipa.
Atinge-mi tulpina ce tinde la verde,
O scanteie din priviri ce nu se mai pierde..

Asaza-ma, deci, pe norul de-argint,
Strecoara-mi gandirea pe al lui strans furmint.
Deschide ai mei ochi dezmierdati de-un alint,
Cuprinde si ameteste-l cu- aroma de-absint.

poezie de Deea Dinescu
Adăugat de Deea Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul clorofilei

moto: Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război!
------------

Dacă nu comit un sacrilegiu
Doamnă, vă ofer un florilegiu
De urzicături şi epigrame:
Cântăresc abia câteva grame
Dar scânteia n-are greutate
Spiritul pluteşte prin cetate;
Nu se-opreşte dacă nu-l primeşti
Cât îl ai, acela eşti!
Veţi găsi o toamnă şi trei veri
Adevăruri numai în doi peri
Vorbe răsădite-n dodii
Cu miros suav de rodii
Mulţi mi-ar da cu el în cap
Dar m-am ascuns că eu încap

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aci, pe iarbă, se-ncinge un ziafet nepomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte şi gras, ca nişte altare antice pe cari se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele golite se rostogolesc hodorogind departe, ca nişte ruginite instituţiuni ce nu mai corespund exigenţelor moderne, şi, în locul lor, se-mping cu greutate alte boloboace pline, ca nişte reforme pe cari le reclamă spiritul progresist al timpului şi interesele vitale ale societăţii. Ce veselie! ce avânt! ce entuziasm!... A! sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele şi cătuşele tiraniei şi, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate şi - te pupă! O!

Ion Luca Caragiale în schiţa Boborul (1896)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!