Poezii despre bunele maniere, pagina 4
Ce vremuri...
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase,
Când legea era lege, nu glumă, ca acum
Și exista respect și maniere frumoase!
Pe-atunci și primăvara, cu râsete duium,
Venea umplând de flori poiene mătăsoase,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase!
Uitați-vă și voi în jurul vostru-acum:
Nimic nu mai e sigur, prietenii-s parșivi,
Tânjim după-acea vreme, când îți vedeai de drum,
Eram mai fericiți, chiar dacă mai naivi,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum!
rondel de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descriere de arbore
Santinelă încremenită în post de decenii,
îmbătrânitul arbore încă viguros,
nebărbierit de lichenii argintii,
cu ramuri obosite de puterea de a rezista,
tăcut, scorțos și falnic,
coroana ca un gigantic trofeu de cerb
împodobit de ritualul anotimpurilor,
cu picioarele îngropate în patimile pământului.
Arborele bunic pentru generații de vietăți
cuibărite, oblăduite de voie sau de nevoie,
cu bunele și cu relele lor,
speriate doar de frizerul iernii
care îi tunde frunzele
și-i pune perucă de zăpadă.
Mulțime de ochi îl caută.
Un ochi îi măsoară grandoarea
și-l vede scânduri, hârtie și lemne de foc.
Alt ochi îi pune portretul într-un tablou.
De sus, ochiul celestei lumini
îi binecuvântează harnica dărnicie.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Când ai făcut maimuța, Doamne,
Ma iartă, dar Ți-o spun cinstit
Cum Tu mă știi de-atâtea toamne:
Cu ea ai fost tare zgârcit,
Căci, de la data respectivă
Până-n prezent, e constatat
Că dumneaei, chiar dimpotrivă,
Un pas n-a mai evoluat,
Nu mă refer la maniere,
Cătând și azi ce a ascuns,
Cu deștu-n nas și prin unghere
Unde lumina n-a pătruns,
Și nici de faptul că, banana,
De câte ori ea și-a furat,
Nu s-a gândit că-i va fi blana
În saramură vreodat',
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisele de la marea lume moartă
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină și alt întuneric.
Noi rătăceam resemnați, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleași detalii.
Întunericul meticulos pășea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simțul tactil,
o vreme pipăibilă și bună
se scurgea, printre veșnicii înnoptate.
Din câte știu, n-aveau nici lună!
Aș fi putut să mă ridic și să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe și minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
și poemele grele făceau pagube mari,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botez - e și ea
Botezat-ai chiar cerul în apă, Ioane!
Ai pus nemurirea în râul ce curge
și de-acuma, prin buze și vene,
albastrul - ne pătrunde în sânge.
*
Ioane! Botezat-ai în val -
pe Cel de cu soare, de cu aripi,
de cu alb și cu TOTUL - venit
să-și toarne prea-plinul ființei
în pocalul curat de argint!
*
Cele de sus, picăturile-nalte,
cu cele de jos, din dreapta, din stânga
și din zările toate... fost-au strigate!
Curge viața-izvor cu voci luminate!
*
Te uită la nori, Ioane cel mare!
și norii se nasc din apele tale!
Te uită la ploi Ioane, la bunele ploi,
la ninsori ce botează negrul noroi...
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura mea
uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă
inima mea uită de maniere. inima mea uită să aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.
laura, laura, laura.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joi, de (prea)albastru
se consumă
prea multă vară în busola
de căutat posibilitatea.
ce facem
cu vulturii de cald
care ne smulg toată povestea organică
din partea cea mai simplă a zilei
(plină de timpul acela
care nu trebuie rostit,
ci surprins
de nicio pagină înapoi
a luminii)?
tu
ai o parte cea mai albastră a ta
care păstrează
într-un portmoneu al văzului
(pentru un cândva te iubesc)
nordul meu neatent,
tenișii mei dezlegați la nori
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah la rege
Popor, v-ați pervertit, cu minți spălate
Vă plângeți zilnic, nici nu știți ce vreți!
De voi depinde totul și puteți!
Nimic nu faceți, ca s-aveți dreptate...
V-ați chinuit - c-ați vrut - în comunism,
Plângeați pe Rege, România Mare,
Lui Ceaușescu i-ați cerut plecare...
V-ați păcălit cu "intervenționism".
Sunteți unici în gustul de omor
Asasinând stăpân ca de-obicei.
Călăii-s deputați, vă conduc ei...
Se îmbracă-n țoale boierești, și-și zic" popor".
Pe Rege-l huiduiți că vă vrea bine
Cu refuz de-adevăr pentru minciună.
Vă conjur să-nvățați calea cea bună
Și nu să faceți Europa de rușine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chitanța
Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri,
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe lungi și durde
Și când se plimbă prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face,
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chitanța
Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe dulci și durde
Și când trece ea prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini de bloc, se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
[...] Citește tot
parodie de Ion Pribeagu din Impertinențe, Tel Aviv, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1973; (1973)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!