Epigrame despre aurora, pagina 4

Chirurgia-i arta care
Scormone în trup bătrân,
Saltă sân, scoate plămân...
Pân* declari că-i masacrare!

Când pledează calm, integru,
Scărpinându-şi des arcada,
Dracul cât a fost de negru,
L-a scos alb precum zăpada!

Când e-n criză, e o brută,
Loveşte de-i strică fardul,
Şi obrazul îi sărută
Ca să-i dea PIN-ul şi cardul...

Sobri, reuniţi în sală,
Medici, rezidenţi, surori,
Deşi nu ai nicio boală,
Parcă te-ai căzni să mori!

La telefon, e-n tragedie,
Pe stradă face comedie,
În casă urlă şi reclamă...
Deci actul trei, precis e-o dramă!

Din iubire în iubire,
Frumuşică şi versată,
Ea declară că din fire
Este... dezinteresată.

Nu e zi din calendar,
Pe ninsoare, vânt, ger mare;
S-aibă mâna-n buzunar,
Sau la alţii-n buzunare.

Scânteiuţa şi Carbitul,
Fac amor cu... calendarul,
Ea scânteia, el chibritul,
Ce-o "aprinde" doar cu parul!

Sfatu-i să nu işti răscoale,
Când faci o descoperire,
Că la soaţa ta sub poale,
Unu-i sub acoperire.

Cu facultăţi, un diplomat,
Ne-arată pe nepusă masă,
Un deget... necivilizat,
Uitând cei şapte ani de-acasă.

<< < Pagina 4 >

aurora