Epigrame despre a scrie aforisme, pagina 4

Despre-a ţării glorie
Scrie o istorie,
Şi citeşte-n ea oricine
Că s-a lăudat pe sine.

Cererea, de vrei să-ţi fie
Cu-aprobare momentană,
N-o mai scrie pe hârtie,
Ci direct pe damigeană!

Cu stihiile se bate,
Dar poetul le dă gata!
Scrie versuri ca turnate...
Cu lopata!

Profund şi vast ca un Atlantic
El nu se-ncurcă-n prozodie:
De cum a început să scrie,
A scris în chilometru antic.

Pentru un provincial
E lucru esenţial
Ce e balegă să ştie,
Dar şi despre ce să scrie.

A ieşit din puşcărie
Şi s-a apucat să scrie...
Nu memorii, ci altfel:
Cum să furi... un portofel...

epigramă de Constantin Enescu (12 august 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O temeinică frăţie
Între doi ce conlucrează:
Unul cugetă şi scrie,
Altu-aprobă şi semnează.

Ca să afle ce-i lipseşte
Unui nou volum, îndată
El se pune şi citeşte
Tot ce scrie... în erată.

Cum se scrie într-un tom,
Haina îl făcea pe om,
Însă nu întotdeauna.
Azi îl face doar minciuna.

epigramă de Florea Ştefănescu din revista "Epigrama", nr. 51 (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormânt doresc să-mi scrie
Epitaful următor:
Ăsta, "om" putea să fie,
De nu se făcea "actor".

<< < Pagina 4 >

a scrie aforisme