Amuzante/comice despre a iubi adevïżœrul, pagina 4
A iubi sufletele din dragoste față de Dumnezeu, iată ce ne face să iubim pe toată lumea, să înțelegem, să scuzăm, să iertăm... Iubirea noastră trebuie să fie în stare să accepte mulțimea lipsurilor și slăbiciunilor umane. Trebuie să simțim o minunată caritate "vertitatem facientes in caritate", să apărăm adevărul fără să rănim.
citat din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Himeră
Hai, lasă-mă să te sufoc
Cu dorul stins în lăcrămioare,
Luat pe seară dintr-un foc
Ce arde-n scântei-inimioare!
Azi mă îmbrac în levănțică,
Brățări îmi fac din flori de meri.
Doamne, ce dor îmi e de tine,
IUBIREA mea, de nicăieri!
Din liniște, vii către mine,
Te voi vedea alaltăieri,
Ne vom iubi în niciodată,
În toamna fără mângâieri.
Simțind la fel de greu durerea,
Ne-apropiem de Infinit
Și când credeam că-mplinim vrerea,
Ne împiedicăm de... sfârșit.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
O inimă rănită zace într-un sertar,
petecită toată de un păpușar...
Suferind, distrusă, de când ai plecat.
Poate într-o zi ne vom întâlni,
Într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci ne vom iubi,
Poate vom trăi ce-am risipit,
Poate!
poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obstinat sonet
Aș sfărâma, iubito, aștri
Și-aș zvâcni în ritm marin,
Ca să-ți cumpăr un suspin,
Cu o pungă de piaștri...
Pentru ochii tăi albaștri,
Aș mai da și-un fiorin,
Și-aș pătrunde clandestin,
Printre sânii tăi sihaștri,..
Doamnă, de mi-i da o gură,
Ți-aș căra azuru'-n pat
Și ți-aș iubi cu măsură
Trupul cald, înmiresmat,
Iar gurguiele-ți de mură
Ronțăi-le-aș obstinat...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă pârnaie
mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariați toți dinții sorții pofticioși
la osu' meu
dacă pupa-v-aș intențiile voastre de surâs
nu m-oi răsuci
spre suferință cu călcâiul
și mi-oi iubi năprasnic
Maria și Mediterana, chioșcul de ziare din colț
crama, scaunul meu, atelierele și... treaba mea...
și nu mi-oi ține degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rebecca Bloomwood: Un bărbat nu te va iubi și nici nu te va trata la fel de bine ca un magazin. Dacă un bărbat nu ți se potrivește, nu poți să îl schimbi peste șapte zile cu un pulover superb de cașmir. Iar un magazin miroase întotdeauna bine. Un magazin poate trezi în tine o dorință față de lucrurile despre care nici măcar nu știai că ai nevoie. Și atunci când degetele tale ating acele genți noi, strălucitoare... o, da... o, da.
replică din Mă dau în vânt după cumpărături, după Sophie Kinsella
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alint metamorfozat
"Iubitule!... Frumosule!...
Măi, bunule!... Măi, dragule!...
Deșteptul meu!... Doritul meu!...
Bărbatul meu!... Stăpânul meu!...
Dintotdeauna te-am gândit!
Te voi iubi pân'la sfârșit!
În inimă te voi păstra!
Tu vei fi fericirea mea!
Doamne, tu nu ești deloc rău!
Aș vrea să te știu soțul meu!"
(După îndelungi cercetări, s-a decretat că dragostea ține 3 ani!.)... Așadar, după 3 ani:
"Măi, omule!... Băiatule!...
Tembelule!... Sonatule!...
Cretinule!... Curvarule!...
Golanule!... Turbatule!...
Urâtule!... Bețivule!...
RATATULEEEEE!
De ce te-oi fi cules din drum?!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubeam singurătatea
Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână și sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătății mării,
Tristețea ei măreață de verde și opal...
Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca și copilăria cu cerul ei de stele
Și viscolul acela de dor nevinovat...
Zadarnic plânge visul, credința și dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înțeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Era frumos atunci spre tine drumul
În două părți văzduhul se rupea
Sub norii albi din cale-mi cu duiumul
Planeta tot mai mică se făcea.
Era acea iubire în aripă
La felul cum zburam tăcut prin munți
Voiam să fii, iubito-n orice clipă
Gândul frumos prea tristei mele frunți.
Acum, aici și dincolo de ziduri
Te vreau aievea să îți pot vorbi
Și când ne-or crește-n colțul gurii riduri
Atunci mai mult, râzănd te voi iubi.
poezie de Lavric Fomici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul: Știi bine că...
Femeia: Sigur că știu! Știu tot ce se poate știi în materie de dragoste, chiar dacă predau astronomie! Sunt irezistibilă! Respirația mea, asemenea unui vânt solar, răstoarnă voința celui mai hotărât mascul. (Îl strânge puternic în brațe.) Iubi! Nici nu știi ce ușor se vânează bărbații în ziua de azi!... Introduc cartușe de ruj în arma mea automată și îi ciuruiesc!... Sezonul de vânătoare e nelimitat. Dragostea mea are forța unei mitraliere! Este totală și devastatoare... (Suspinând.) Bieții bărbați!... Am săvârșit un adevărat genocid...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!