Poezii despre a crede ïżœn Dumnezeu, pagina 4
Surâsul tău
mă face să înot
mă face să zbor
mă face să scriu
surâsul tău mă face să înot
în sahara ta fierbinte
pot crede în stele
pot crede în destin
buzele tale un lotus roșu
zâmbetul tău un cuib de raze
într-o ruptură de nor
privesc ca un profesor de estetică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șezătoare
povestește-mi despre tine
așa cum povestești (despre)
o zi de sâmbătă în care
ai uitat să-ți fii așternut și
rătăcești între cunoaștere și vis
cum ai rătăci în sprânceana unei nopți nedormite
o să alung tot viciul
de a crede în altceva decât
în umplerea gândului
ca mai apoi
să se poată înfăptui
tot ce suntem
povestește-mi și am să ascult
cum ninge Dumnezeu în mine
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârma lui Dumnezeu
Dumnezeu îmi spune c-un zâmbet cald,
" Hei, ți-ar plăcea să fii Dumnezeu o vreme
Și să conduci lumea?"
"Okay," am spus, " hai să fac o încercare.
Unde trebuie să stau?
Care-i salariul?
La ce oră e prânzul?
Când pot demisiona?"
"Hei, fă-încoa' cârma aia," zice Dumnezeu.
" Nu cred că ești ÎNCĂ pregătit."
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.
Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.
Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.
Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oala
Mă uit la tine, oală emailată,
Contur de arșiță incandescentă,
Atât de candidă, îmbujorată,
Cum de te crede vulgul indecentă?
Cât de rotundă ești, și parfumată,
Și cu roșeața-ți răspândind pudoare,
Te simți sub pat abandonată,
Uitată pân' la ora de culcare.
Cum stai așa, cu brațele în șold,
Auzi ursuzul pas, temeinic, apăsat,
Aproape alergând, irepresiv imbold,
Și crede c-ai fi tron, pripitul împărat.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Virgil Carianopol
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-oi mai crede-n cucuvele
Big-Bang sau
Little-Bang,
Tot aia e
De vreme ce
N-oi mai pute'
Și n-oi mai vre'
Să cred în ea,
În cucuvea,
Aducătoare de belea
Prevestitoare de bucluc
Când noaptea stă
În vârf de nuc
Și nevăzută
Cântă-așa:
Cucu-vea!
Cucu-vea!
Chiar deasupra
La zenit,
Văd o stea
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (27 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei virtuți
Viața poate fi frumoasă
Și când omul e ateu
Și de Dumnezeu nu-i pasă,
Căci se crede și el zeu.
Însă ca să birui moartea
Trei virtuți sunt de folos
Bunătatea, puritatea
Și credința în Hristos.
Căci ce rost mai are viața
Oricât de frumoasă ar fi
Dacă moartea-ți taie ața
Și în neant te vei topi?
poezie de Octavian Cocoș (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare înspăimântătoare
dumnezeu nu știe să danseze
dumnezeu ne rupe coastele ce dracu'
puțin curaj să ne fi lăsat pe toți odată să nu devenim pe rând
dar dumnezeu nu vrea să pară și feminin
are ciocane sau cu ce dracu' frânge el oase dumnezeule
el este brutal
imaginea lui reprezinta durerea
și-atunci
să dăm timpul înapoi
dumnezeu este mort
dumnezeu este pierdut
și tot ce-i urmează
galopul unui cal cu piciorul rupt.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rămâi gol
astă seară stăm cocoțați pe lună spargem semințe
gândim la țăranii care-și duc dorul
leului vândut
a vieții pierdute și al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic
"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor și se sărută
cu aceași discreție prin care vrei să te naști
a nu știu câta oară
back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorții
privim anotimpurile cum își schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelației
te sărut pentru ultima dată
tu firava ființă care nu exiști
creată doar în interiorul exteriorului ești peste tot
[...] Citește tot
poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mincinosului
Îngheață apele cât minte
Și crede tot ce debitează,
Ravagii face prin cuvinte
Sperând că nu se cercetează.
El ține vigilența trează,
Minciuna să-și aduc-aminte,
Îngheață apele cât minte
Și crede tot ce debitează.
De vine unul și-i retează
O vorbă zisă mai-nainte,
Obrazul i se-mbujorează
Și spurcă-n gând pe cele sfinte.
Îngheață apele cât minte!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!