Epigrame despre a crede ďż˝n Dumnezeu, pagina 4

Dat-a Domnul glas poruncii
Către preasmeriţii Săi:
"Omule, iubeşte-ţi pruncii
Ca şi cum ar fi ai tăi!"

El crede în reîncarnare
Şi-l suspectez că bănuieşte
Ce-o fi în viaţa viitoare
Văzând cum se-ndobitoceşte.

Se dă "mare" şi frumoasă
Şi se crede graţioasă;
E fatală, când pozează...
Vrabia mălai... visează...

epigramă de Constantin Enescu (6 august 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cea mai nobilă fiinţă
A secolului douăzeci:
Ea crede că avem şedinţă
Când noi, de fapt, suntem... la meci!

În groapa asta foarte-adâncă
E soaţa mea. Vorbiţi şoptit,
Să n-o treziţi, că mie încă
Nu-mi vine-a crede c-a murit...

C-ades l-am recitit, n-ascund;
Că nu i-am spus de ce, m-acuz
Ar fi-nţeles că e confuz,
Şi nu s-ar crede azi... profund.

Cartea "Morcoveata" de Jules Renard este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-9.90-~~ 4.99 lei.

După perdeaua de fum
Ce-l învăluie acum,
El crede că a crea
Depinde de... a fuma.

Pe microfon călare,
Cu glasul lui peltic,
Se crede foarte mare,
Dar e aşa de mic!

Cel ce e deştept şi ştie
Intră în Academie,
Cel ce crede... însă nu-i,
Îşi face-academia lui.

Pe elev de-l prinde dorul
De distracţii şi chiuleşte,
E convins că profesorul
"Ori e prost, ori nu gândeşte".

<< < Pagina 4 >

a crede ďż˝n Dumnezeu