Toate rezultatele despre Vida, pagina 4
Să scrii un roman înseamnă să te eliberezi, să te opui existenței, uneori fade, alteori chinuitoare. Înseamnă să trăiești și altceva, în afara celor rezervate de soartă. Să scrii înseamnă o provocare, un duel, un fel de mănușă de cavaler medieval aruncată vieții. Înseamnă să lupți cu convenționalul, cu teama și cu propriile emoții. Înseamnă să lupți, mai ales, cu tine însuți. Au dreptate cei care consideră că a scrie este un act de curaj. Iar eu, iată, după foarte mulți ani, sunt o curajoasă!
citat din Ana Vida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-are rost...
Să avem prieteni?
N-are rost!
Să nutrim
speranțe și visuri?
N-are rost!
E mai bine să hulim
lumea nebună
în care trăim.
Prefer să mă retrag
în profunzimea eului meu,
unde tot ce e lumesc
și stricat
reușește
să rămână fără ecou.
Prefer să pierd totul
prieteni, speranțe și visuri...
Să le pătrez,
e zadarnic efortul!
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Liniștea trosnește...
Din colțuri întunecoase
se-nalță
umbre tenebroase...
Singurătatea
e clipa ta de nebunie...
Te retragi în eul tău
ca să încerci
o trăire extatică.
Simți că planezi peste lume...
Trăiești extazul
unei superiorități sublime.
Timpul se scurge...
Apar îndoieli,
neliniști
și gânduri nătânge.
Superioritatea ta există?
Nu ești sigur!
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcare
Valul neliniștit,
neobosit al mării,
e simbolul mișcării.
Experiențe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.
Noi înșine,
în permanentă mișcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranți
noutățile vieții.
Ignoranța însăși
poartă viață
amestec de cunoscut
și necunoscut,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caniculă
Cerul e gri
cenușă neclintită,
obosită,
amorțită,
anesteziată,
adormită.
Aerul tremură ușor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecați
într-un leneș dans,
vaporii fierbinți,
enervanți.
Vrei să respiri...
Plămânii
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezertori în celălalt
În mâna ta, poemele-s Acasă,
Destinul iau -năvalnicele-i versuri-
Zbuciumul meu, mantie roasă
De colții neiubirii, de-aiurea falsuri
S-a întâmplat ca să răpim lumină,
Să ne pictăm nudul cu frezii,
Să crezi că-s păsări care ies din mână
Și lasă-n schimb muzici amiezii
Străfulgerat în iriși de păreri
Auzi foșnind flutur în crisalidă
Ți-e tot mai foame de un ieri,
Mă lași cu-n rai de fericiri mai vidă
Mai pâlpâie, cum luna spre culcare,
În valuri de vibrare suflete-n bucurie,
Un iz de flăcări albe inundă "sărbătoare",
Armia îngerească, îmi dezertează ție.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conflict
Puteți să râdeți, voi,
generații noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinți,
de tradiții,
de jocurile copiilor naivi și cuminți,
sunt pierdut.
Încerc să înțeleg
nerăbdarea și graba.
Încerc să descifrez
noutățile lumii voastre
superficiale și terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.
Dar voi?
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 18 ani
La 18 ani, o fată e totul..
Are atenție, înțelegere,
ocrotire și amor discret.
Ea există pentru orice înțelept...
La 18 ani, un tânăr
e privit cu asprime,
neîncredere de tată în fiu:
"Stăm noi de vorbă mai târziu!"
La 18 ani, o fată știe,
Înțelege totul...
Va dori, va lupta
Să nu piardă confortul.
Totuși, nu păstrează
prea mult farmec pentru viitor.
Când tinerețea se duce,
plictiseala apare în dormitor.
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vida nuda
ca o pânză
ne cuprinsese o ploaie
pe după inimi pe după grumaz
nu aveam loc (sau... timpul se dereglase?!)
să aprofundăm elementara semnificație
compoziția sufletească a reacției chimice
cireșii decretaseră marea încercuire
în lăuntrul lor ca-ntr-o placentă ucigașă
primeam în loc de hrană fructe cu grindină
uriașele pietre renegate de uterul universal
pe propria piele experimentam groaza
boala personală acest beteșug de neam
stigmatul care în sfârșit ne arăta lipsei lumii
la fel de goi cum ne înființaserăm în ea
plecam strangulați
în propriile cordoane ombilicale
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Țărmul mării,
împodobit cu dantelă de spumă,
contemplă talazuri nervoase...
Sunt cuprinsă
de-o slăbiciune voluptoasă
cu privirea pierdută-n nemărginirea albastră.
Fermecată
de elenul curenților marini,
trăiesc senzația de risipire,
de topire...
Curg asemeni apelor unui torent grăbit,
nu mai știu nimic despre lume.
Eu, ca ființă,
nu mai contez.
Sunt mică, neînsemnată,
amețită
de simfonia mării și de lumină.
Simt dureros slăbiciunea din mine.
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!