Epigrame despre Limba romana, pagina 4

Ca cetăţean, pot să consemn,
Că limba unora-i de lemn
Şi ca să fiu şi mai sarcastic
La unii e, taman de plastic.

Mătuşa-i limbă ascuţită,
În orice clipă se irită
Şi uneori are dreptate
Dar ce vrea ea tot nu se poate.

Foaie verde lobodă,
Limba de-i prea slobodă
Şi te ţii cu ocărâtul,
S-ar putea să-ţi taie gâtul...

O pasăre, se spune, de-obicei,
Că piere, natural, pe limba ei,
Dar, dată unui doctor, orişicui,
E clar că piere-atunci, pe limba lui!

S-a decis, în mod solemn,
Stop limbajului de lemn!
Limba ce a reapărut
Rusei-i zise: "s(a)lut, la Prut!"

Cu limba transformată-n bidinea
Subit venit-au avansări rapide,
Căci a ajuns curând lingău sadea:
Iniţial era un linge-blide.

Toate-s bune pe-acest plai,
Vin, plăcinte, colţ de Rai.
Pe venetic îl încântă,
Doar că-i stă-n gât... Limba sfântă!

epigramă de Mihai Cucereavii (20 iulie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ajuns uscaţi ca iasca,
Ne e limba viu îndemn,
Stăpânim şi "păsăreasca"
Dar mai mult pe... cea de lemn.

Ţi-a fost pesemne scris de soartă
Ca să predai o limbă moartă
Şi totuşi fă-ţi al crucii semn
Că nu predai una de lemn!

"Limba noastră-i o comoară",
Cum frumos a spus poetul.
Nu-i cat pricini, sau ocară,
Dar sărac e-analfabetul.

<< < Pagina 4 >

Limba romana