Cerb

Sărutul din zori

Aparente cadenţe într-un fundal
Trec noaptea în şa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de înalt.

Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
Munţii ard ca frunzele în verb.

Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aştepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul din zori

Aparente cadenţe într-un fundal
Trec noaptea în şa pe un cal,
Conuri de umbre se plimbă razant
Pe-aripile cerului sătul de inalt.

Număr, primenind galaxii infinite,
Sinoptice gânduri din doruri ivite
În epica zeiască a rutului de cerb
În care munţii ard ca frunzele în verb.

Depărtările ne-apropie răspântii,
Lacrimile se încheagă-n pârtii,
Voi aştepta în enclava sedusă de flori,
Să revină calul sărutului din zori.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

am obosit să tot fiu cruce
pe care zilnic să mă răstignesc
caut epitaful să mă urce
spre cerul unde o să odihnesc

gol am venit şi gol aş vrea să plec
las drept urmă veşmântul meu de verb
şi viaţa-mi cu coarnele-i de cerb
în care-am să mă ţes descântec

tu timpule ce iute mă petreci
nu îţi cer vorbe să mă alinte
nu-mi vreau statui din doruri reci

nimenea să nu mă ţină minte
vreau doar să adorm să dorm în veci
înmormântat între cuvinte

sonet de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

astfel,
călcând în timp alb,
vin cerbii, călugări ai pădurilor,
şi-ngenunchează în faţa ta,
Ţară.
munţii şi fluturii tăi
îţi vin înainte,
istoria, cântecul şi apele,
în rugă.

spală-ţi inima, Ţară,
fă-ţi trupul curat,
căci pe el vor merge
copiii de cerb,
copiii de munţi,
copiii de fluturi,
copiii de ape,
copiii de cântec.

e timpul, Ţară,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte ne vom iubi

şi ne vom strânge în braţe timid
sub paltonul meu cel vechi
fără nasturi alături de părul meu
ţepos netuns de zece ani cu puteri
paranormale fix la doisprezece
noaptea ne va inunda o peliculă
de copola şi ne vom lovi violent
cu faţa de animalul ieşit din noi
ne vom accidenta de acea nălucă
apoi vor curge îmbrăţişările
cu simbolurile mistice ştiute numai
de noi sau de ochiul de cerb smuls
şi plantat în tavan să ne vegheze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de zăpadă

Petale de zăpadă se aştern în cale,
Steluţa lor purtată-i pe aripă de vânt,
Un cerb îşi strigă soarta înnodând vocale
Din toamna ce apune în roade, pe pământ.

Tu dormi în crisalida lacrimilor scurse
La rădăcina florii-nchipuirii,
Doi îngeri în prichiciul luminii ţin ascunse
Bucurii şi doruri din patima iubirii.

Oriunde-ai fi ca-n basme în inimă te port,
Semn de înălţare în clipele visării,
În arc de curcubeu mă-ntind ca un resort
Să panseze trăirea săgeţilor durerii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu cerbicie

Femeie-n ochiul tău acerb,
Citesc ca-n lună şi în stele
Un verb de dragoste superb
Ofrandă adus inimii mele.

Şi chiar dacă sunt un imberb
Eu simţitor îs peste poate,
Femeie-n ochiul tău acerb
Vreau să citesc până la moarte.

Mă rog la Domnul ca să-mi deie
Puterea de-a citi acelaşi verb,
Să-l recitesc în ochiul tău femeie,
Ca-n ochiul ciutei... tânăr cerb!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de flintă

Dorul meu şi dorul tău
Umblă în cerb şi ciută...
Pe vârfuri-şi caută
Poemul de flintă
Din gloanţele inimii
Să ucidă patimii
Hăiturea-i crudă
Ce-n izvoare ne asudă
Insetându-mi buzele
Să-ti sărut buclele
Arzându-mi palmele
Să urce gleznele
Orbindu-mi privirea
Să caute prăpăstiile
Unde-mi uit coarnele
Şi gust nemurirea
Cu ecou căprui
Şi vântul genelor
Ce coarnele mi le topesc
Cu un simplu "te iubesc"

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul cu soare în frunte

Străbate arcaşul în goană zăvoiul,
Gonind după cerb într-o aprigă luptă,
Mai iute ca el îl zoreşte copoiul
Şi-l mănă la vale pe calea abruptă.

Făcuse pe seară prinsoare că-n munte,
El singur şi câinele său cel temut,
Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte.
Apoi a plecat să se roage tăcut.

În zori, cu tovarăşi spre câmpuri porneşte,
Bat pinteni prin iarba ce roua ridică,
Cu cornuri şi goarne prigoana-şi vesteşte,
Spre cerbul ce-n codru se-ascunde de frică.

Pe şapte hotare se-aşează hăitaşii
Să mâne jivina spre falice steiuri,
Pornirea sa crudă le-ndrumă azi paşii
Căci vor să-l dea mort pentru crude temeiuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

Hai, trezeşte-te, e ziuă
Hai, alegeţi tu din verb
Tot ce stă în înţelesuri
Şi aleargă ca un cerb.
Cu arcadele din sensuri
Şi cariatide mov
Picură culori-emoţii
Unei fete în alcov
Şi apoi să spargi latenţa
Ce zăgăzuieşte lumi
Dezvelind în zori esenţa
Din acele gri genuni.
Sinele cel plin de semne
Hai trezeşte-l din visare
Fata-n crângul de simboluri
S-o trezeşti cu-o sărutare.
Unghiul-smulgere de linii
Înclină-l spre mângâiere
Moartea-i o poveste sfântă
În cuvântul mângâiere.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!