Poezii despre Castel, pagina 4
Rătăcire...
Un trai de zăbavă în van
Și lăuntric...
Un trai la un capăt și fad
Într-un pustnic...
Cutezanță de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Șiraguri de glod,
Coșciug de petale, de foi,
Clișee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoții scrutând
Prin moarte...
Iubire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune pădurarul
Luna-i doar licărul unei candele
Luminând în bezna cea opacă.
Cerul înstelat e holul unui castel,
Iar Pământul camera copiilor de joacă,
Unde întreaga noapte copaci bătrâni
Stau și veghează somnul unor ape clare:
Bunicile leagănă pruncii în coveți,
Iar ciobanii au grijă de mioare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elefanți în ploaie
Oare ce-l face pe-un om să zâmbească.... doi bătrâni ținându-se de mână?
Norii luând diferite forme, un castel de nisip, fața unui copil râzând bălaie?
Prietenia, curcubeul... făcutul cu mână unui tren
Sau, pur și simplu, vederea unor elefanți jucându-se în ploaie?
poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duc
în spate o liră ster
lină mișcarea
cu grijă să n-o sparg
în șilingi
o car prin nisipul afânat
intrăm până la glezne într-un castel
e fără corzi
valorează douăzeci de vaci
sau douăzeci de oi în alt comitat
sunt păstorul cu dinții de lup
care n-are portofel pentru lira lui
cea fără corzi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel
Vrăjitorii-și trecură pe-aici pelerinele
Și blesteme se-ncuiară în ziduri,
Bătrîne fantome îl spintecă iarăși,
Cu ochi de salamandră,
Și nu-și lasă semnul pe dalele roșii
Tălpi cu răbojuri de taină.
Și iată, o iată cum crestele-i pier
În vitralii de criță,
Taina castelul sporindu-și,
Și ning pretutindeni pădurile blînd
Și sînt eu ninsoare și liniște sînt.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e teamă de viață
Mi-ai călcat sufletul
în picioare,
apoi l-ai împodobit cu flori
și cuvinte de dragoste...
Nu așa se face!
Nu așa construiești
un castel fermecat!
"Minunile cer sacrificii"!
Eu nu am puterea să văd
dincolo de zidurile
castelului...
Parfumul florilor nefericite
picură-ncet peste ochii mei...
Acum văd lumea!
Mi-e teamă de viață,
de cuvinte, de dragoste,
de tine...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț în vers
Despre rima cuvintelor și silabele din ele
mă simt ca la mare când pândeam
un castel din nisip să-l calc în picioare.
Când mergeam cu apusul de mână
și umpleam curtea de scoici
și de eu.
Să te vezi simetric cu valul
cu calul
cu
pumnalul
Să te vezi simetric cu răsăritul
cu chinuitul
cu
Iubita
cu
Iubitul
Și să vină iarna
Cu alb
Cu vers alb
Ca nașterea mea...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul își întinde aripile
Se sprijină unul pe celălalt.
E ca și cum n-ar exista altă lume.
Ei își șoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou și din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de spațiu
de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi șterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculțe ce au
călcâiele crăpate și părul
alb și rar
alb și zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
și încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada întrebării lui Parsifal
Cândva, într-o câmpie legendară,
un vechi castel de bronz tânjea sub prav.
Durerea-l bântuia ca o fanfară
pe dinăuntru și pe dinafară,
căci Regele Pescar era bonav.
Pecinginea se lăfăia-n donjoane.
Puia șopârle purpura-n postav.
Ogivele cădeau peste balcoane,
și pragurile licăreau broboane,
căci Regele Pescar era bolnav.
Osânda lui plutea peste ogoare.
....
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!