+unde +dai +si +unde +crapa

Ne-regula iubirii

Ni-i iubirea fără reguli şi-avem buzele crăpate,
Ca o stâncă de bezele, însă mergem mai departe...
Coapsele se strâng de teama sângerândelor săruturi.
După cum se vede treaba, este rost de începuturi.

Pe a timpului cărare, unde nu-s nici stânci, nici pietre,
Mergem iarăşi mână-n mână, ne iubim pe îndelete.
Ne minţim c-o sărutare, dar ni-i sete de iubire
Suntem rugi la providenţă, tăceri în nemărginire.

Şi când s-o crăpa de ziua, tu, cu firea ta beteagă,
Laşi pe inelar eternul, împletit din fir de iarbă.
Laşi pe pleoape-o sărutare şi... cu buzele crăpate
De atâta depărtare, mergi cu gândul mai departe.

Pe cearşafurile nopţii, covertura unei clipe
Ai întins. Şi vântu-ţi poartă, înspre Dumnezeu, aripe.
Ceri să intri... o problemă e acută şi te doare
Şi-apoi nici nu mai suportă, zici, prea multă amânare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea unei mame

Dacă cerul s-ar deschide
Şi-am cădea pe rând în el
Ca într-un ocean de sânge
O durere-ar fi altfel.

E durerea unei mame
Care sufletul şi-a tras
De la cântecul de leagăn
Până-n oftatul de azi.

Ea a pus copilăria
Fiului pe-naltul zbor
Unde lebăda luminii
Mai apune uneori.

Gândurile-i cuprind carnea
Între gheare de-ntrebare
Unde lacrimi cad pe rând
Şi alunecă spre mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere

Ziua de azi e ultima când mă sufocă patima,
de azi nici sfetnic n-o să-ţi fiu, nu vreau ca sufletu-mi pustiu
să sufere nelegiuiri şi să suporte amăgiri,
tu parcă te distrezi banal, comportament de papagal,
nici nu mai ştii ce-mi bălmăjeşti, îndrugi vorbe mitocăneşti,
când le aud mă roşesc eu, mă mir de unde ai tupeu
şi e păcat să le ascult, m-aştept la tine la mai mult,
te-aprinzi, din ochi îţi sar scântei, dar cred că nici nu ştii ce vrei,
când plângi sau râzi, când râzi sau plângi, nu bucurii, ci ură strângi,
nu tremura împătimit, că de la viaţă ai primit,
tot ce primeşte-un om normal: iubire, dor şi-un cod moral,
mândria şi orgoliul tău sunt fapte grave ce-ţi fac rău
şi, parcă, mă implici pe mine, crapă obrazul de ruşine,
un adevăr trăit şi spus cu aroganţă ai răpus,
credeai că, sigur, tu ştii tot, pe mine mă credeai netot,
mă foloseai să-ţi satisfaci ce-aveai în tine: mii de draci,
cu greu nespus te potoleai şi-a doua zi reîncepeai,
tristeţe mare-n ochii tăi, amicii-ţi erau nătărăi
că nu te-ajută şi nu vor să fie ţap ispăşitor
al multelor chemări prosteşti cu care vrei să te mândreşti,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, de soacră mă scapă!
Tot mă rog de-un timp mereu.
Unde dai şi unde crapă!
M-a scăpat de... socru-meu.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dai şi unde crapă

Dictatorului cu toţii am vrut
Să-i batem în sicriu un cui.
Dar n-am ştiut
Câţi vor veni în urma lui.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dai şi unde crapă

Plânge Eva ca o proastă
Şi nu poate să-nţeleagă:
Ea-i făcută dintr-o coastă,
Iar Adam nu are-o doagă!

epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!