Poezii despre trecut-au anii, pagina 4
Părinții
Trecut-au anii peste voi
Azi vă privesc și-mi vine a plânge
Căci vă iubesc pe amândoi,
Și simt cum inima se frânge.
Vă văd de fiecare dată
Cum încercați să îmi zâmbiți
Să-mi faceți ziua minunată
Și să fim iarăși fericiți.
Însă deși gura zâmbește
În ochi lumina vi s-a stins
Și-un întuneric crește, crește
Și o răceală v-a cuprins.
Eu mă prefac că nu-mi dau seama
Apoi încep să povestesc
Dar simt cum mă cuprinde teama -
Mâine când vin, vă mai găsesc?
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tempora...
Iubito, au ruginit castanii
Așa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores
Trecut-a timpul verii
Au ruginit și merii
Și am ajuns în toamna vieții
Cu gândul trist la anii tinereții
Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Și nu ți-am dat iubirea
Pe cât eu aș fi vrut
Se scutur frunzele în drum
Aș vrea ceva să ăți mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu ești fetița mea morgană
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am risipit
M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în noapte
de n-am să vin în noaptea asta
să știi că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în brațe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, mușcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulți, puțini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere și tăcere
o lacrimă port acum
departe ești de mine
te chem în noapte în zvonuri de șoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
pașii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere și scrum, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe infinite - ipostaza trăirii
Toate-s semne, toate-s leacuri
Ce dăinuie peste veacuri
Și ne poartă spre căință,
Spre-a urma a noastră ființă.
Subjugați, pierduți în vreme,
Căutăm o scurtătură,
Iar sevrajul de himere
Cere-o mască... făcătură.
Astfel că trecut-au anii
Și te-ntreb, sclavă mândrie,
Câte măști croiești cu banii
... ce-s planeta pe hârtie?!
Viață, cântec de vioară,
Noi murim gândind cum ești,
Dar când mulți aleg să moară
Tot mai greu întinerești.
[...] Citește tot
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (16 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu nemuritor
Într-o liniște profundă
Cum i-a fost dorința sfântă
Stă la margine de mare
Eminescu și ascultă:
Glasul codrilor și valul
Care trece prea grăbit,
Și privește cum copilul
Prin păduri s-a ratăcit...
Doar zburdalnic, mititica
Își mai netezește părul,
Să alunge depărtarea
În care se-ascunde dorul.
Când sub trestia cea lină
Stau pe foile de mure...
Își tot spun povești cu patos...
El, sărutul vrea să-i fure.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (10 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul
Te-ai gândit vreodată?
Existența-i noastră-i
Doar un epilog la veșnicie...
Sufletul ne poartă-n lume inexistente
Unde-am curs ca limpezi ape,
Clipele copilăriei...
Zâmbet? Lacrimi de tristețe?
Toate-n valuri au pierit
Căci în lumea noastră, toate, început au și sfârșit
Mai apoi, adolescența, dulce vis a apărut
Nu credeam ca soarta noastră
Să mai aibă-un început.
-ntr-un trecut-au anii și se apropie de noi
Bătrânețea, haine grele cu necazuri și nevoi
Împânzim amnezici lumea,
Și la tâmple argintii
Așteptăm o nouă lume...
Dar aceasta va mai fi?
Ne rămâne doar speranța, amintirea și trecutul
Toate trec în lumea asta
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neanderthal (5)
Trecut-au anii și-au crescut
Neander-puștii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut:
Ca el, puternici, de temut,
Deși le-a dat tot ce-a avut
Și i-a-nvățat tot ce-a știut.
În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunțel,
A zis: "Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Și nu știu, nu-nțeleg defel,
Ce câștigați cu lucru-acel?"
Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieții sens
Și n-avea păr pe-un cap imens
Cu stropi pe el ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe linia îngustă-a vieții
Pe linia îngustă-a vieții,
Pe drumul pașilor pierduți,
Trecut-au anii tinereții,
De amintiri rămân știuți.
Un pas la stânga, sau la dreapta,
De nu îi faci cu ochiul treaz,
Te-or face să rătăcești treapta
Și să te-ntorci nu ai răgaz.
Din marotonul vieții noastre
E șters cuvântul înapoi.
Destinul ce ni-i scris în astre,
Îl vom primi ca bravi eroi.
Vibrează liniștea adâncă,
Iar din penel de-abili zugravi,
Răsar ca flori de colț, pe stâncă,
Urmele noi de pași concavi.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copia fidelă a sufletului meu
Ce face copia fidelă a sufletului meu
Te voi iubi cu disperare ca și acum, mereu
Nu mă interesează că anii au trecut
Sau că un rid, pe fața ta, a apărut
În zilele ce vin te vreau, să fi exact așa
Să nu te schimbi orice s-ar întâmpla
Ești viața mea, ai fost și ești doar visul meu
Nu vreau o altă existență, așa sunt eu
Trăim în lumea asta extrem de materială
Uităm să mai iubim ca prima oară
Trecut-au vremurile când te căutam odată
Aș vrea să fi și azi, la fel de-namorată
Îți mulțumesc pentru timpul petrecut
Aș vrea o clipă să ne întoarcem în trecut
De-aș mai putea odată să aleg
Cu tine în viața vreau să merg
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!