Toate rezultatele despre +trecut-au +anii, pagina 4
Anii 1977-2018
Trecut-au anii peste noi în zbor,
Ne-a fost si greu, ne-a fost și mai usor,
Dar prin furtuni ne-a sprijinit unirea,
Curajul și respectul și IUBIREA!
madrigal de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amândoi
trecut-au anii peste noi
noi am rămas aici
tot proști, tot boi
doi câte doi
venit-a timpul de apoi
și am plecat de aici, tot goi
desigur amândoi
doi câte doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeiței vieții mele
Trecut-a timpul pe furiș,
Ca hoțul printr-un luminiș;
Trecut-au anii, s-au tot dus,
Și frumusețea ți-a apus;
Dar Domnul ți-a făcut dreptate,
C-ai tot sporit în bunătate.
madrigal de George Budoi din Madrigale (7 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-au anii
Trecut-au anii repejor,
Precum cocorii trec în zbor,
Atunci când simt că iarna vine
Și pleacă toți în țări străine.
Te-ai dus pe veci copilărie,
Cu anii tăi plini de magie;
S-a dus și tinerețea mea,
Cu tot ce ea frumos avea.
Ajuns acum la bătrânețe,
Regret frumoasa tinerețe;
Nostalgic mă gândesc la ea,
Dar s-o întorc nu voi putea.
poezie de George Budoi din Tinerețea și Bătrânețea (5 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.
Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Și visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.
La mustăți cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoți
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.
Podul palmei fraged șterge
Rândurile răvășite
Veștede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinții
Trecut-au anii peste voi
Azi vă privesc și-mi vine a plânge
Căci vă iubesc pe amândoi,
Și simt cum inima se frânge.
Vă văd de fiecare dată
Cum încercați să îmi zâmbiți
Să-mi faceți ziua minunată
Și să fim iarăși fericiți.
Însă deși gura zâmbește
În ochi lumina vi s-a stins
Și-un întuneric crește, crește
Și o răceală v-a cuprins.
Eu mă prefac că nu-mi dau seama
Apoi încep să povestesc
Dar simt cum mă cuprinde teama -
Mâine când vin, vă mai găsesc?
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, tempora...
Iubito, au ruginit castanii
Așa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores
Trecut-a timpul verii
Au ruginit și merii
Și am ajuns în toamna vieții
Cu gândul trist la anii tinereții
Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Și nu ți-am dat iubirea
Pe cât eu aș fi vrut
Se scutur frunzele în drum
Aș vrea ceva să ăți mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu ești fetița mea morgană
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am risipit
M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur în noapte
de n-am să vin în noaptea asta
să știi că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în brațe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, mușcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulți, puțini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere și tăcere
o lacrimă port acum
departe ești de mine
te chem în noapte în zvonuri de șoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
pașii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere și scrum, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe infinite - ipostaza trăirii
Toate-s semne, toate-s leacuri
Ce dăinuie peste veacuri
Și ne poartă spre căință,
Spre-a urma a noastră ființă.
Subjugați, pierduți în vreme,
Căutăm o scurtătură,
Iar sevrajul de himere
Cere-o mască... făcătură.
Astfel că trecut-au anii
Și te-ntreb, sclavă mândrie,
Câte măști croiești cu banii
... ce-s planeta pe hârtie?!
Viață, cântec de vioară,
Noi murim gândind cum ești,
Dar când mulți aleg să moară
Tot mai greu întinerești.
[...] Citește tot
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (16 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!