Epigrame despre sun tzu munti, pagina 4

Când éram tânăr şi poet,
Le cuceream cu un sonet,
Dar azi, împovărat de ani,
Nu pot nici chiar cu munţi de bani.

Acum un secol, ardelenii,
Stăpâni aicea de milenii,
Din munţi spre Alba izvorau
Şi-acolo, fluviu deveneau.

În munţi, lipsindu-le mult aur,
Au înghiţit românii hapul
Că n-au distrus - tăindu-i capul -
Al exploatărilor balaur!

În ţara minunată, România,
Cu munţi şi pajişti verzi, socot
Că e firesc să preamăreşti Prostia:
Ea, pe suspuşi ni i-a ales, prin vot.

Şi mare-avem, şi munţi de stâncă,
Şi codrii-n care cresc stejarii,
Chiar şi-o prăpastie adâncă:
Cea dintre preţuri şi salarii.

E ţara noastră îmbrăcată-n ie,
Cu maci şi grâne, mândră Românie,
Câmpii bogate, munţi şi ape, stele...
Luceşte chipul României mele.

Când eşti şi tânăr, şi poet,
Le cucereşti cu un sonet,
Când eşti împovărat de ani,
Nu poţi nici chiar cu munţi de bani.

În România, ţara din poveşti,
Cu munţi de pace multă până-n nori,
Cum n-ai putut o viaţă să trăieşti,
De ai putea măcar veni să mori...

Cu ii, iţari, cu fote şi catrinţe,
Cu falnici munţi, cu ape şi dragi fiinţe,
O horă a Unirii-i ţara toată,
Îmbelşugată, mândră, minunată.

Ţara mea frumoasă şi bogată
Cu munţi, cu văi şi ape curgătoare,
Unde s-a văzut, aşa, o gloată
De trântori politruci să ardă-n soare!?

epigramă de Nicu Petria (19 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 4 >

+sun +tzu +munti