+sfarsit +de +an

Nina: Poftim? (Entuziasmată.) Vorbeşti serios? Violul din strada Doamnei? Nemaipomenit! Auzi, Mişule! E vorba de un viol! În sfârşit s-a produs un viol şi pe strada Doamnei...
Mişu (entuziasmat): Viol? Viol ai spus? În sfârşit, o ştire serioasă! (Pauză). Vreau detalii? Dă-mi telefonul! (Ia telefonul de la Nina). Alo, Ramona? Când s-a consumat acest viol? (Pauză). Poftim? Chiar acum? Încă se mai consumă?
Nina: Senzaţional! Un viol în direct!
Mişu: Relatezi de la faţa locului? Extraordinar! A venit şi poliţia?
Nina: Formidabil! Ce titlu, Mişule! Viol violent, arbitrat de poliţie, în strada Doamnei!
Mişu: Poftim? Şi poliţia de ce nu intervine? (Pauză). Am înţeles... Poliţia filmează scena... Pentru televiziune?
Nina: Senzaţional! Poliţia acordă violatorului asistenţă tehnică...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondă care nu poartă şirag de perle

În sfârşit s-a hotărât
Pieptul gol de la natură
Şi fără perle la gât
Fiindcă le scoate pe gură.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (grav): În sfârşit, criza financiară a ajuns şi la noi. Aţi văzut? Am pierdut un milion într-o secundă! Mai repede ca la bursa de valori! (Pauză). Dar nu contează! Mâine mă duc la guvernatorul general al băncii naţionale! Sunt erou naţional! Sunt mai naţional decât banca lui naţională! (Se bate cu pumnul în piept). Eu, cu mâna mea am răsturnat dictatura! Am şi eu dreptul la un împrumut nerambursabil... (Patetic, reia discursul). Libertatea este mai mult decât un concept. Este dreptul sfânt al neamului... (Deviază de la subiect, abătut). Extraordinar! Ce mult s-au adâncit contradicţiile sociale! Deşi entuziasmul popular a scăzut, aplauzele au rămas ca pe vremuri: lungi, furtunoase şi prelungite... Iar naţiunea... Naţiunea este şi ea femeie! Aţi văzut, câtă inerţie? În loc să progreseze, caută refugiu în preistorie... (Tare). Naţiunea vrea haine de dinozaur... (Îşi prinde fruntea cu palmele). Ah, nu! Nu mai pot... Vorbesc aiurea... Vorbesc în rime! M-am dereglat ideologic! Spun vorbe fără rost! Simt că iar nu mai suport regimul de detenţie!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Ionescu-Quintus, după ce a publicat volumul scrierilor tatălui său Ion Ionescu-Quintus

În anul care-i spre sfârşit
Tu tatăl ni l-ai dăruit.
Am vrea ca-n anul care vine
S-apară şi ceva din tine!

epigramă de Gheorghe Culicovschi (1981)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Aştept zăpada iar să cadă,
Căci iarna iat-a şi-nceput,
Se văd şi oameni de zăpadă,
Că de nimic am tot văzut.

epigramă de Eugen Albu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, mi-am atins idealul: bătrâneţea. Numai de s-ar prelungi.

Victor Eftimiu în Hipocrate se amuză (iulie 1980)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Simt că turbez! În sfârşit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărţim în mod egal între noi! (Ia un cuţit de pe tejghea). Lăsaţi-mă pe mine să-l tranşez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinenţa dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, şi individual, şi în echipă... Şi acum, cerul ne trimite în sfârşit marfă! Cam expirată, vedem şi noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pepelea: Gata! Gata! Aţi văzut destul. Povestea aceasta nu are niciodată sfârşit. Pentru că nesfârşită e nerozia oamenilor mari. Auziţi cum se mai lovesc! Auziţi-i cum suflă! Pacea lor s-a terminat. Acum se pândesc şi încearcă să-şi împlânte săbiile în inimi. Cu puţină vreme în urmă şiau spus fraţi, şi-au dat mâna şi au ciocnit cupe cu bere... Acum încearcă să-şi sfâşie beregăţile. Ce pot să fac eu? Eu râd, pentru că sunt doar o întruchipare a râsului. Dar iată că a sosit clipa să încalec şi eu pe ceva şi să mă duc. Dar pe ce? Poate pe-o şa. Sau poate e mai bine să încalec pe o căpşună... Am plecat... Am încălecat pe-o creangă de măr. Şi v-am spus un adevăr.

replică din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera (îşi aranjează părul): Nu contează! Pentru mine e bun şi un nebun!
Elen: Ce face?
Venera: N-ai auzit! Accelerează!
Lady Robinson: Intră direct în noi!
Elen: În toate trei? Fără o declaraţie prealabilă?
Venera: Direct în noi! Fără declaraţie de război! În sfârşit, un bărbat hotărât!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a fost întâi putere şi tiranie. Apoi lege şi justiţie. Apoi lumină. Apoi iubire. În sfârşit, el s-a făcut absenţă şi noapte – iar această supremă metamorfoză, care adună şi conţine în unitatea ei indivizibilă toate imaginile împrăştiate pe care noi ni le făceam despre el, este, în noi, ipostaza în care el seamănă cel mai mult cu el însuşi.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelatã
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!