Poezii despre joc de cuvinte, pagina 4
Armonie
Caut tot mai mult
Cuvinte portavoce
Din vreme în vreme
Vor apărea aproape sigur
Captivante și potrivite
Din care să iasă expresii
Combinații și aranjamente
Cu energii sofisticate
Cu optimism divers
Pentru sezonul lung
Așa au să răsară poeme
De diversitate sporită
Pe frecvențe înalte
Până la rezonanță
Cu senzația de armonie.
poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matricea
mă răsucesc
spirală
măsură clipă
a infinitului
mă aplec în rugăciune
ridicând umil tăcerea
la rag de cină de taină
rup cuvinte
sub tainic lăcaș al inimii
dălți de suflet
așchii de stea
mângâierea pietrei
aripă adormită
în leagănul zborului
căutarea universului om
descifrarea matricei
lanțul divinului
ADN-ul brâncușian
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncușiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Prin labirintul minții
sunt cuvinte splendide
cu sonorități compozite
și înțelesuri extinse
toate demne statutul lor
cu ele se pot compune poeme
pe teme variabile
cu reliefări variate
derivate din intuiții
premoniții sau inspirații
cu accente optimiste
cu nuanțe sclipitoare
mai mult plauzibile
decât orice imagine.
poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrație
Îți port numele în respirația mea,
ca o taină răsărită în inimă,
o lumină-n piept, tresărind pentru tine.
Tu ești acea vibrație surdă,
nepătrunsă de priviri ori cuvinte,
o mângâiere ce-mi șoptește dinlăuntru
toate visele tale.
Și-n fiecare respirație te chem,
să-ți sărut gândurile,
amintindu-ți că ai fost mereu
parte a existenței mele.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privire la tabloul lui delacroix : lupta lui iacob cu îngerul
Steaua era pe sfârșite,
stingerea sunase și ea,
cerurile deschise cântau.
Ce știau despre stingere
cerurile,
ce știau
de lacrimi amare?
Ce știe
Primăvara
de lăcrămioare?
Și fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
(...)
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aterizarea
A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
și cât fără de ochi sunt!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aterizarea
A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
și cât fără de ochi sunt!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă mormântul mamei...
Iarba uscată miroase
a rădăcini ucise
de lut
lângă crucea arsă
de tămâie
fără vină
doar visul
ca o durere proaspătă
îngăduie plânsul
zboruri fără aripi
înalță lacrimi spre cer
gândul lăuntric plin
de cuvinte și umbre
pulsează
în cea mai lungă zi
durerea se-nfășoară
pe trup ca iedera în rugă
spre Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e un deșert
Lumea e un deșert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune și cactuși,
Încrâncenată înaintez,
Și sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înțeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deșertăciune a deșărtăciunilor,
Totul este deșertăciune!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
În munți
Cu buclele blonde și ochii adânci
Copila pribeagă se duce spre stânci.
Și toamna pictează-mprejuru-i decor,
Pădurea de aur cu frunze ce mor.
Copilă bălană, eu nu știu să-ngân
Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!
Dar poate, iubita, ea nici n-a știut
Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci
Pe urma copilei cu ochii adânci.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!