+gheorghe +cr[ciun

Toma de Assisi

El e profetul
Clamându-şi rugăciunile
În versuri albe.

Zace sub aura de paie
A sfinţilor
Asemenea lui, sub aure,
Măgăruşii.

În odaia de bloc
Tencuit sub călindarul
Pe o mie de ani
Îl aşteaptă
O moarte
Măruntă.

Nu va afla nicicând
Ce şi cum.

I se va ascunde

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulgata

Aproape că-mi părea dulce bătrâneţea
mâinii mele drepte
îngropate-n hârtii
până la osul frunţii.
Simţeam pe suflet
gustul înţelepţiei şi al duratei
când uriaşul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spunându-mi în
vulgata
zeilor:
Stau numai o clipă,
să nu te sperii,
stau numai până
te naşti!

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă mică

Pe măsura lui e totul
cu târlici şi ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
nişte jucării mai mari...
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
şi pe patu-i, stând de-a latul,
nu ştii, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
şi-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Gheorghe bătrân

Sfârşise lupta. Când? Când s-a-ntâmplat? Că sta
balaurul cu solzii-mprăştiaţi prin spini.
Mi-aduc aminte: calm pe umeri îmi cădea,
adusă rar, cenuşă din vulcani străini.

Gândesc la fapte de demult, la arătări
din era prea fierbinte ce se sparse.
De scrumul abătut pieziş din alte zări
sprâncenele îmi sunt şi astăzi arse.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un echilibru

Şi nestatornicia, neaşezarea ori vidul,
trebuie să aibă un fel de Odaie
unde să nu le ajungă frigul
şi unde să se spele de ploaie...
În toate, un punct stabil: în marea
domolindu-şi în ancore clătinarea,
în tot şi în toate,
păienjeniş şi fluiditate
şi-ntreagă această mişcare-nţeleaptă
are amestecare cu mâna mea dreaptă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Colţ

Mult am mai fost eu pus la colţ, în genunchi:
« Bogza Gheorghe, de ce nu deschizi gura, de ce taci?.

Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».
E drept, nu prea învăţam la istorie.

Dar şi istoria, mai apoi, cât m-a pus la colţ!
« Geo Bogza, de ce nu închizi gura? de ce nu taci?
Treci la colţ, în genunchi, pe coji de nuci! ».

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matricea

mă răsucesc
spirală
măsură clipă
a infinitului
mă aplec în rugăciune
ridicând umil tăcerea
la rag de cină de taină
rup cuvinte
sub tainic lăcaş al inimii
dălţi de suflet
aşchii de stea
mângâierea pietrei
aripă adormită
în leagănul zborului
căutarea universului om
descifrarea matricei
lanţul divinului
ADN-ul brâncuşian

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncuşiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să respir apa între foc şi îngheţ

cum delfinii recită adâncul din oceanul neînţelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care aşez speranţa
nu ştie rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbuşirea cerului şi răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis

Mă las stăpânit de-o esenţă,
De un fel neaşteptat de prezenţă,
De una dulce şi rară,
De un fel de primăvară.

Îmi văd nevăzutul cântând,
Desluşesc armonii în necuvânt,
Şi aud al meu gând,
Cum se întoarce la gând.

Ămi scutur din fiinţă, neantul,
Şi eu devin, un Altul,
Iar unda pornită pe drum,
Îmi limpezeşte tot necuprinsul, acum.

poezie de Gheorghe Alionte (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iernile picturilor naive

lui Mircea Micu

Mi-ai dat, bătrăne-o iarna de
Nita
Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarţa de copac ce n-a ajuns să şadă cuminte-n ţintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.

O moară cu o gârlă curgând parcă din veac şi-o roată care mişcă uimiri şi străvezimi şi macină secunda pe care o trăim, o moara de zăpada cu nimenea în prag.
....

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!