Toate rezultatele despre +fericirea +are +chipul +tau, pagina 4
Gânduri voluptoase
cu nostalgia toamnei compun un bolero
în pași de dans desferecând emoții
am cumpărat din Mall bucurii angro
să le împart în taină cu poeții
azi știu ca fericirea are chipul tău
îmi zâmbește-n oglidă în lac de smarald
departe de abis de bezne de hău
mă porți iubite într-un spațiu cald
prind triumful iubirii la margine de vis
îmbrățișări mă-ndeamnă să privesc înainte
să văd că universul largi porți a deschis
cu stele jucăușe se strecoară în minte
îmbrățișez Luceafărul cereasca diademă
trăind o presimțire voluptoasă boemă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fluxul creației
trăiesc setea maladivă de poezie
senzații voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.
în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariții îngerești
dau sensului vieții supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cerești.
melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie și o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.
fluxul creației curge din cerneală
în poezia zilei - simțire magistrală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
În memoria zilei
adun înțelepciuni din cultul Vede
nu or să contravină dogmelor creștine
prin orice credință Dumnezeu se-ntrevede
universul veghează cu forțe divine.
în paradisul verde totul este posibil
înfrățirea cu codrii cu munții cu marea
și prețul succesului este admisibil
lumini trec prin sânge ascultând chemarea.
am lăsat amprente în memoria zilei
din chipul soarelui zâmbete culeg
părți din suflet las în cutia milei
cu poeți stelari mereu mă reculeg.
fericirea poemelor trece prin albul filei
pe hotarul iubirii de armonii mă leg.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet epic
trec apele calme peste pietre șiroaie
acorduri de doine rezonează-n adâncuri
armonii ancestrale așternute de ploaie
umectează munți, poiene, mândre piscuri.
îmi răcoresc chipul cu proaspete ape
gânduri de libertate cu zâmbetul o roză
ating soarele iubirii îmi este aproape
cu mângâieri tandre dintr-o apoteoză.
Pasarea Paradisului pe aripi mă poartă
declanșind fericirea în neuroni năuci
nu reneg destinul pentru altă soartă.
tu muză vrăjită tot mereu mă seduci
cu văl de lumină din tristețe faci artă
poemele serafice din înalt mi le-aduci.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit pe plajă
Stăm întinși pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin și răcoros.
Sunt cuprins de vrajă
Ale tale pleoape
Tremură ușor și grațios.
Marea se frământă
Valuri vin grăbite
Undeva se vede un vapor.
Totul mă încântă:
Scoicile strivite,
Pescărușii care țipă-n zbor...
E o zi frumoasă
Soarele zâmbește
Cerul de deasupra e senin.
O broască țestoasă
Leneș se târăște
Pe nisipul albicios și fin.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul tău divin...
- Tu viața mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ți înnobilează "chipul".
- Și fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ți udă nisipul.
Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieții noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!
- Asediat de gândul că exiști!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o riști!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.
"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Și să nu crezi că-ți fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt vinovată
Sunt vinovată că privesc spre Cer
Și-n voia sorții rătăcesc prin lume
Povestea mea e plină de mister
Nimic din ce contează n-are nume..
Sunt vinovată că respir dureri
Și le transform în amintiri plăcute
Am strâns mănunchi cuvintele de ieri
Ca fericirea chipul să-mi inunde..
Sunt vinovată că nu știu să plâng
Când frica îmi scâncește în ureche
Nici șapte vieți, de-aș vrea, nu îmi ajung
Ca inimii să îi găsesc pereche..
Sunt vinovată că-n poeme-ating
Tot ce vibrează-acum în jurul meu
Să nu fii trist că nu am să te strig
Iubirea mea e însuși Dumnezeu!
[...] Citește tot
poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XII
Să vrei prefacerea! prins de-al văpăii avânt,
ce-ți poate ție răpi a prefacerii fală?
Faurul spirit oricare, ce-i pământesc îndrumând,
iubește în chipul zvâcnind răsturnata migală.
Ce-i rămas neclintit, încremenire-nseamnă!
Afli-adăpost în groaza ce nevăzut amețește?
Așteaptă! Năprasnic veghează mai cruntă năprasnă!
Vai ție! Securea ascunsă pândește!
Dar cunoaște izvoru-n șuvoi a cunoașterii fire,
cârmuind-o voios prin plăsmuiri luminate
ce sfârșind, ades reîncep prin sfârșitul ce piere!...
Fericirea oricare se naște din despărțire
străbătând-o mirată. Dar Daphne, schimbată
în laur înmiresmat, te vrea adiere!
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele nevăzute
Revăd fericirea ce-a fost
- plecată-i pe chipul albului din zăpezi
irosire!
irosire!
Îmi surâde veninul în spate,
ultimele ploi, sângerările noi,
în veșnicia mea cu capul în oase stau înecate
ca și cum mi-au părăsit fluturii duhul
pentru un Rai de fum
pentru o talpă invizibilă
de răcoare pe un drum
spre Nicăieri
Ridică-te, Evo, și umblă!
piaptănă-ți părul coadă de galaxie,
înjugată-te la vecie,
poartă-ți rochiile deasupra genunchilor norilor
debarasează sânii de punțile de suspine
- ca de-o durere, rana lui,
i-ai plămânii cer și aer cu totul în vine...
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!