Poezii despre eternitate. din, pagina 4
De ce să mori tu?
Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.
Astfel treci și tu prin lume... ca un basmu de proroc!
Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină
Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc.
Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată
Cât te face de plăcută și de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi ș-ai ascunde negreșit
În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel.
Pe când tu... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubește ar veghea-n eternitate.
Șterge-ți ochii, blondă Marta... ochii-ți negri... două stele
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar 
Moartea amanților
La marginea apei, cu sălcii și plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Și-alta pentru cine nu se știe încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliți în umbră și-n cearceafuri reci.
Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine știe
Cu ce mort dormi-vom în tovărășie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Raze de lună
"Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duși de-al iubirei farmec, privind cerul împreună
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară și pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Și că-n pieptul său viața cu căldură se răsfrânge!
Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa liniște eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viața de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Și în locul ei amarul și pustiul ne rămâne;
Ah! și ca să porți povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăști de azi pe mâne;
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle (16 iunie 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspective
Investind în poeme virtuale
Cu nuanțe charismatice
Accesăm deziderate de viitor
Plus aspirații pentru mâine
Năzuințe tendințe și idealuri
Pentru cei mulți dintre noi
Ori pentru toată specia umană
Dorința de a oferi mesaje
La cei de azi sau la urmași
În configurații agreabile
De preferință forme artistice
Alteori estetice sau plastice
Selectând cele pasibile de valoare
Pe cele susceptibile semnificații
Sau cele purtătoare de calități
Proiecte artistice de anvergură
Resorturi ale fanteziei creatoare
Structuri ideatice de iscusință
Lăsăm după noi dividende idilice
Moșteniri sacre pentru fii
[...] Citește tot
poezie de David Boia (5 ianuarie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare
COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste cu tâlc
Dragostea pe apucate
Pot să spun cu fermitate
E-o certă prioritate,
Se manifestă pe furate
Pe criterii deocheate,
Trăiește ca entitate
Undeva-n vecinătate
Plină de sinceritate,
Purtată cu demnitate
La mare intensitate,
Persistă-n eternitate.
poezie de David Boia (3 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orion
Nici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.
Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba. Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara plecând
si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.
Octombrie urca din nou peste gradini
inaltele-i catarge cu vârfuri de platina
si toata iarna, apoi, corabia de lumina
Deasupra lumii uimite se clatina.
Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
Asa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar