+eroi +au +fost, +eroi +sunt +�nca

Există în lumea noastră socialistă un om nou? Dar mai întâi ce înseamnă om nou? Şi prin ce se deosebeşte de cel vechi? Iar cel vechi de ce nu era bun, de ce trebuia înlocuit? Toţi oamenii vechi au fost răi, toţi trebuiau schimbaţi? Fiecare epocă a avut oamenii ei noi şi oamenii ei vechi. Cei noi aduceau lumină atunci când aceasta se împuţina în lume. Ceea ce apropie, de pildă, pe Prometeu şi pe Danco este gestul oferirii propriei inimi pentru salvarea semenilor din mari şi dramatice impasuri. Primul a dat seminţiei focul, fără de care ar fi pierit, celălalt lumina, fără de care s-ar fi rătăcit în labirintul existenţei. Epocile vechi au eroii lor mitologici. Ei întruchipează virtuţile majore ale umanităţii care, dacă nu sunt prezente în fiecare individ, se reconstituie în masă şi dacă într-unul sau altul din cazurile particulare nu se manifestă la intensitatea maximă, exprimate în eroi, ele indică diapazonul posibil al spiritului.

Dumitru Popescu în Ieşirea din labirint (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alienare (versuri)

Sigur, iubita îmi spune –
Eşti un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut ştiam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Eşti un nimeni îmi spune norul plutind precum albuşul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbăţel în chiloţi, nu vă speriaţi, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche fiinţă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată şi leagă maimuţa de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoanele importante, mă refer aici la cele din zona politicului în primul rand, nu se fac de râs reclamând într-o parte sau alta că au fost caricaturizaţi într-un schetch. Ba din contră, cred că ar trebui să fie mulţumiţi, pentru că numai policticienii importanţi devin eroi în schetchuri şi în comedii. Ceilalţi, care sunt neimportanţi, şterşi, nu au o imagine publică şi nu sunt cunoscuţi de publicul larg, nu vor fi niciodată personaje.

citat din Toni Grecu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară a doinelor

istoria ţării a fost scrisă cu sânge
tratate meschine i-au schilodit trupul
Basarabia suspină neîncetat plânge
dar mai sunt lumini să-i mângâie chipul

ani lungi de chin revoluţii războaie
au îndurat românii mult compătimiţi
eroi se zvârcolesc pe drumuri de noroaie
luptând pentru dreptate împătimiţi

ţară a speranţelor cu munţi înţelepţi
fiii tăi s-au răspândit în lumea întreagă
Dumnezeu mai ştie încotro te îndrepţi
treci prin crize dar viaţa ţi-e dragă

ţară a doinelor plâns de nai şi vioară
sub tălpi de iubire tot răul o să piară

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari vinovaţi pentru catastrofa sanitară în care a ajuns ţara, când mor zilnic peste 400 de oameni datorită pandemiei de COVID-19, iar în total au murit peste 42.000 de români, sunt televiziunile manipulatoare ale marilor infractori: rRomania TV, Latrina 3 TV şi iRealitatea TV. Ele i-au prezentat pe antivaccinişti şi pe manipulatorii instigatori ca pe nişte mari eroi ai neamului, iar protestele lor iraţionale împotriva măsurilor de protecţie şi a vaccinării voluntare le-au prezentat ca pe o luptă pentru eliberare de sub aşa-zisa "dictatură medicală". Mai mult, ele au instigat oamenii, în diverse forme, care mai de care mai perfide, să nu se vaccineze şi să protesteze împotriva măsurilor de protecţie. Urmarea a fost că mulţi antivaccinişti putrezesc în cimitire sau sufocă azi secţiile ATI ale spitalelor, regretând, cu un picior în groapă, că s-au lăsat manipulaţi şi nu s-au vaccinat.

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire, Pandemia de COVID-19 (21 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimabililor critici

Eu stau cu pieptul gol 'naintea voastră
Şi-un laţ uzat de cânepă la gât...
Priviţi-mă-n a ochiului fereastră
Când mă-njuraţi... Faceţi măcar atât!

De ruginite săbii nu mă sperii,
Eu sunt atlant si voi muri frumos;
În mintea mea cuvinte nasc imperii...
În capul vostru totul e pe dos.

Întindeţi arcul... Zbârnâie săgeata...
Izvor de trandafiri va curge-n piept.
Sap singur groapa... daţi-mi doar lopata,
Voi face-o lungă... (Eu si mort stau drept).

Vă este teamă s-apăsaţi trăgaciul?
Soldaţi de plumb! Eroi de mucava!
Al meu cuvant rămâne-va gârbaciul,
Vocala mea din vers vă va scuipa!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de odinioară

Lumina galbenă pâlpâie în grădină,
În felinarul de lângă crizanteme.
În straturi ruginii adoarme toamna
Alunecând în tufa de sulfină.

Este o lume plină de eroi,
Cu Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene,
Dar şi pitici şi spiriduşi vioi
Ce-au apărut la timp, ca să mă cheme.

O muzică agale se porneşte
Pe ritmuri de chitară şi de bas,
Cu mâinile întinse înspre dânşii
Mă prind în jocul lor, ca într-un dans.

Îi văd râzând, zâmbind cu feţe pline
Păşind cu toţii prin lanuri de iubire,
Doar luna îi mai întrece în strălucire
Şi sunt modeşti, cuminţi şi buni din fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vărsător irositor

Eu scriu- nu scriu trăiesc în poezie,
Este în fond un fel de haiducie,
Iau clipele bogate le dau celor sărace
Iar foamea disperată o las celor vorace,

Bijuterii ascund de hulpavii deplini,
Îngenunchez să aflu culoarea dintre spini
Şi iar mă rog la veşnice lumine
Să mai ridice turnuri din ruine;

Pereţii lumii mele sunt mult înalţi şi goi,
Ades au fost executaţi la baza lor eroi,
Când verticala lor, mult prea ades deşartă,
Ar fi putut expune doar opere de artă,

În vernisajul care, cu uşile închise
Azi şterge semnătura şi-nceţoşează vise
Iar zgomotul acesta jalnic, atât de insidios,
Cel remanent ca murmur pe treapta cea de jos,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoşi, ne-au părăsit,
Şi înapoi n-au mai venit.

O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, ţara mea,
Ce se alege de existenţa ta?

O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanşat.

Ce a urmat, cu toţii ştim,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Şi-acum, ne privesc de Sus.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau jumate din ce sunt...

Beau din ploile de foc şi las stropii cu noroc grâului lovit de mană
Şi mănânc pe pâine vers, azima o-mpart din mers, ca o nezidită Ană.
Respir aer din Carpaţi, doar pentru părinţi şi fraţi, iar eu trag dintr-o ţigară,
Ridic un castel de flori pentru prunci născuţi în zori, şi eu stau pe prispă-afară.
Fac din lacrimi aşternut şi iau vise cu-mprumut, să las visele să zboare,
Doar în somnul de orfani, cerşetori pentru doi bani şi eu dorm pe pat de sare.
Dau un ochi pentru un orb şi culorile le sorb pe jumate, să-mi ajungă,
Să privesc zbor de cocori şi o floare uneori şi un răsărit în dungă.
Mâna dreaptă pentru taţi, dar nu pentru cei bogaţi, să zidească pentru mame,
Din chirpici un cuib de-amar, pentru ploi un lăcrimar şi să-i apere de foame.
Un picior pentru eroi, plini de răni şi de nevoi, doar durerea să şi-o care,
Pân' la cimitir, sub brazi, pentru duşii camarazi, să le-aprindă-o lumânare.
Şi din suflet tai fâşii îmbibate-n poezii şi le-mprăştii prin pădure,
Să le-adune cei ce ştiu, doar să plângă şi nu scriu ce le este dat să-ndure.
Şi din toate câte-am fost, am rămas poem de post, un poem cu aripi frânte,
Aripi n-am să dăruiesc, dar aş vrea să le cerşesc pentru versul de pe frunte.
Să-l trimit Lui Dumnezeu, să-I spună că nu e greu, să faci rai din iadul care,
Arde-acum în trup de om. Doar în mugurii de pom am găsit spre rai cărare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!