+ce +este +cartea

Fără îndoială

Actorului de superioară sensibilitate Emil Hossu

Fără îndoială iubito
noi doi
suntem o generaţie
nemaipomenit de nemaipomenită
deci
SĂ NE PURTĂM SOLDĂŢEŞTE
La revedere mamă
la revedere tată
eu plec să-mi fac datoria
totul e să-ţi faci datoria
CURAJUL ESTE CARTEA NOASTRĂ DE VIZITĂ
şi
pe loc repaos
pe loc repaos
de voie
Nu plângeţi contemporani mai vârstnici
şi nu mai vorbiţi pe la colţuri
Pe vremea noastră

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Retorice (1958)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica

La biserică venim
Domnului să-i mulţumim
Pentru viaţă, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,

Pentru floarea din grădină
Şi a soarelui lumină,
Pentru fraţi, pentru surori
Şi părinţii iubitori.

Dumnezeu ne este tată,
Ne iubeste şi ne iartă,
Lângă noi este la greu
Şi ne apără de rău.

Preoţii ne dau povaţă,
Cartea sfântă ne învaţă:
Credincioşi şi buni să fim,
În genunchi să mulţumim!

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul "Zâmbete şi lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu

Tot citindu-ţi cărţulia
Zâmbetelor tale, Any
Şi prinzndu-mă soţia
Mi s-au înmulţit duşmanii.

M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Şi cu igrecul în coadă?

Tensiunea se ridică
Şi îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ţi-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!

Văzând, totuşi că repetă
Întrebarea şi-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator şi dramaturg.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine de ştiut

Copilul,
când îl aduci pe lume,
menajează-l!
Când mamă îţi spune,
încurajează-l!
Mai târziu,
când poate înţelege,
arată-i încrederea,
că roade va culege
de are priceperea.
Încrederea în sine
o poate dezvolta,
luând şi de la tine
curajul de-a-încerca.
Sădeşte-i în suflet iubirea
pe care s-o împartă,
înţelegându-şi el menirea
în lumea minunată.
Dezvăluindu-i adevărul
despre lumea-n care intră,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta carte

Sfânta Carte, Cartea legii
De tine n-o depărta
Caută tu zi şi noaptea
Să faci ce e scris în ea.
De Domnul e insuflată
Şi ea este de folos
Să înveţe şi să-ndrepte
Omul ce e păcătos.

Nu te îngrozi pe cale
Când Domnul e însoţitor
Căci în toate ce vei face
Vei ieşii biruitor.

Slovele ce-s scrise-n Carte
Abat ochii de la rău
Ele dau înţelepciune
Sunt Cuvânt din Dumnezeu.

Martoră-i cartea aceasta

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Dintr-o iubire-ntreagă,
Verigă a perechii,
Un numitor comun
Rămâne-n cartea vieţii,
Pentru că, fiecare
Lui însuşi este singur.

Rămâne fiecare
Pân' la sfârşitul său
Mai singur decât singur
În trupul vechi şi rău,
Lui însuşi, mereu singur.

Chiar morţii ce par vii
Şi cei încineraţi
Tot singuri sunt, cenuşă
Zburând către urmaşi
Te regăseşti iar, singur.

Şi câte mii de oameni

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e tot

Lumina e viaţă şi viaţa e zbor
De păsări ce fulgeră nor după nor
Iubirea e viaţă şi viaţa e vis
Cu aripi de fluturi şi flori de cais.
Un câmp de verdeaţă cu fraged miros
E viaţa aceasta cu trup lunecos
Ea trece aşa precum trecem în zbor
Pe luciul zăpezii c-un simplu fior.
Viaţa e cartea pe care o ştii
Zi după noapte, amurg după zi
E-un dangăt de clopot ce bate mereu
Şi ştim că va trece şi ne este greu.
E zbuciumul mării pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atâtea minciuni
E foşnetul ierbii când trece un cerb
Şi e substantiv, adjectiv sau e verb.
E floarea de colţ a iubirii dintâi
E şoaptă de seară spunând,, mai rămâi‘‘
E dulcea mireasă cu mers diafan
E cântecul nopţii pe-aripi de pian.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul tău, "Măicuţă"

Se opreşte lângă o cruce, înnegrită peste vreme
Şi-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme:
- Mamă! Chipul tău trăieşte, l-am avut mereu cu mine,
Pribegind în lumea mare, el mi-a dat puteri depline.
Apoi... tace şi se pleacă peste piatra-mbătrânită,
Cu tristeţe o măsoară, c-o privire-ncremenită.
Dacă ar putea sunt sigur, s-ar îmbrăţişa cu dor
Şi o lacrimă fierbinte ar cădea din ochii lor,
El, iar spune toate cele, cum a fost şi ce-a făcut,
De când ea se odihneşte, generaţii au crescut.
Ea, ar întreba desigur: Dragul mamii, cum o duci?
Te-am "lăsat" copil de-o şchioapă, ai nevastă, ai şi prunci?
- Am venit maică la tine, de la mare depărtare,
Memorându-ţi amintirea, să mă-nchin, să las o floare
La mormântul tău cel sumbru şi castanul ce se-ndoaie,
Ce-a crescut şi-mbătrâneşte de atâta vânt şi ploaie,
Lângă crucea ce-nverzeşte, de licheni şi mucegaiuri,
Într-un cimitir ce-mi este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca să-ţi povestesc viaţa, ce-am trăit-o şi-o trăiesc,
Anii buni sau trişti de-o vreme, ce mereu mă-nbătrânesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape senin

inima-ţi este
cu fiecare zi
tot mai tacută
pesemne
contemplând
pe chipu-mi
fiecare cută
inaugurată
la sfârşit
de stagiune
când
nu mai sunt
pe lume
măşti ce pot
mima convingător
seninătatea
ci doar
postfeţe
gata pregătite
cu care

[...] Citeşte tot

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a graţiat pe deputatul PDL Gelu Vişan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidenţiale din 2014 l-a susţinut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)

În loc să graţiezi o mamă
Cu mulţi copii, să-i scapi de dramă,
Tu, şef de stat, sfidând poporul,
Ai graţiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Deşi erai un profesór,
Ai susţinut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susţinut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veşniciei
Că meriţi scârba României.
Te rog să-mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!