zadar

În orice guvernământ ar fi, monarhic, oligarhic sau democratic, dacă acela care comandă are sufletul robit de o mulţime de dorinţe şi patimi, pe care se sileşte în zadar să le satisfacă, pentru că sufletul său nu se poate umple şi fiindcă răul care îl roade este nesăţios şi fără leac;un asemenea om, ori că ar conduce pe un particular sau un stat, va călca în picioare toate legile; şi nu se poate ca vreun om să fie fericit sub un asemenea conducător.

Platon în Legile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Tu ai adus seninul
Eu soarele
Ziua a venit
Ca un meteorit
Am prins-o
Şi am domesticit-o
Lăsând -o acolo
În avatarul năzuinţelor
Iluminate ancestral
De tăceri.

Ai adus stelele
Am adus luna
Întunericul a venit
Ca un musafir nepoftit
L-am alungat în zadar
Apoi ne-am obişnuit
A şti că cineva
Ne veghează somnul.

[...] Citeşte tot

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa-i aproape

În văzduh plin de lumină,
sub cerul înalt, albastru,
Omenirea se animă
să oprească un dezastru.
În zadar se zbate lumea.
Apocalipsa-i aproape.
De sus ne priveşte luna.
Ne-ar ajuta, dar nu poate.
În Universul infinit,
Tera rămâne pustie.
Tot ce Domnul a clădit,
dispare în veşnicie.
Întunericul se-aşterne,
Totul va rămâne rece,
Intrăm în somnul nopţii eterne,
Viaţa noastră-n moarte trece.

poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

ne-am lăsat duşi de valurile atenţiei
şi n-am realizat că n-am dat drumul pânzelor.
o să plutim deasupra apei, fără să fim nevoiţi
să ne strângem în braţe de frică c-o să ne izbim de mare.
şi când o să ne prindem cum să dezlegăm pânzele, vom fi ajunşi la capăt, în zadar.
şi dacă încă nu vom fi ajunşi la capăt..
de le-om deschide.. oare va mai bate vântul?

Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi să dăm cin-cin

Îmi doresc o giurgiuveancă
Seara pe târziu,
În larg de Dunăre pe-o arcă
Ca să pun pariu

Că in Giurgiu e frumos
Şi că-i primăvară,
Chiar de cerul e noros,
E ca prima oară.

Poate timpul ce se cerne
Nu trece-n zadar,
Pregătesc vreo două perne
Şi un lampadar.

O cafea spre dimineaţă,
O sticlă de vin,
Chiar de plouă sau e ceaţă
Noi să dăm cin-cin.

poezie de Doru Lascarache (19 martie 2010)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăbrelind zadarnic zborul - Sonet

Zeci zefire zgândărind
Zorii zilelor zburlite,
Zornăie zale zorite
Zvelte ziduri zămislind.

Ziua zburdă-n zări zvâcnind.
Zac zorele zvânturate-
Zumzet, zarve zvăpăiate,
Zelos zimţii-şi zăngănind.

Zăbovind zăganul zorul,
Zace-n zaua-i zdruncinat.
Zgârie-n zadar zăvorul,

Zvârcolindu-se-n zăporul
Zbaterilor, zbuciumat,
Zăbrelind zadarnic zborul.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este greu să nu iubeşti, dar e greu să şi iubeşti; dar cel mai greu este să iubeşti în zadar.

citat din Anacreon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agitaţia minţii

Cine vorbeşte-n capul meu,
O fi Satan sau Dumnezeu,
Ori amândoi, dar rând pe rând,
Îmi intră-n minte şi în gând?

Şi toată ziua trăncănesc
De-mi vine să înnebunesc,
Nici noaptea nu găsesc răgaz,
Că şoapta lor mă ţine treaz.

Vreau să-i opresc, dar în zadar,
E linişte atât de rar,
Mă perpelesc, nu mai suport,
Poate-o să tacă când sunt mort.

poezie de Octavian Cocoş (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare

Trei trandafiri într-un pahar,
Trei trandafiri în floare,
Curaţi ca de mărgăritar,
Te-au aşteptat ieri în zadar
Să-i prinzi în cingătoare...
Te-au aşteptat, sărmane flori,
În liniştea mea moartă,
Şi,-ngălbenite de fiori,
S-au scuturat de câte ori
Foşnea un pas la poartă.
Amurgul vineţiu de-april
Îmi rătăcea prin casă,
Când frunzele tiptil-tiptil,
Ca nişte lacrimi de copil,
Cădeau încet pe masă.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

E un zid intre noi,
sunt copaci pan’ la nori.
sunt carari ce nu duc
nicaieri.

Ne privim si nu stim
de suntem amandoi
sub cerul imbibat
de ploi.

Cautam in zadar
sa ne strangem de maini.
Rupem ramuri din gard
si strigam:
mai ramai!

Sunt copaci pan’ la nori,
ne despart si din nou,
ne privim si nu stim
de traim ori murim.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!