unde esti tu tepes doamne...

Râsul dogmatic...

Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?

Şi ce suflet graţios,
poartă trupu-i unduios?

Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?

Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi şi până sus?

Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?

Şi-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?

Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă ţină-atât de-aproape?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Mâinile astea, Doamne!
M-ai împuternicit cu mâinile astea.
Pot mângâia cu ele până şi setea
pomilor arşi de toamne

Şi ochii ăştia Doamne!
M-ai luminat cu ochii ăştia coloraţi,
să zăresc frunzele şi viermi inelaţi
şi câte alte forme

Şi mi-ai dăruit gândul,
să-mi pot pune întrebările doar noaptea,
să pot întreba retoric ce-i dreptatea
care-o împarte vântul.

Doamne! Doamne! Cuvântul.
Ne-ai lăsat cuvântul, Doamne, într-o carte.
Ne amintim rândurile din ea, poate,
până ne cerne glodul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunată-i iubirea pe furate

Iubirea e hrana sufletului acutizată-n noi,
Fiecare avem episoade cu fulgere şi ploi,
Aleatoare sunt stările lăsate din urcuşul înalt
Unde sălăşluieşte pe furiş frunzişul de păcat.

A mia oară ne prindem la piept şi iubim
Clipele sfinte; îngenunchem singuri, dăruim
Nimicul cerşit din cerşirea-ncercată
Metaforei sufletului nespus de-apetisantă:

Eşti poza ochiului postată-n al inimii clişeu
Pus în soluţii acide, diluate, disimulate mereu
În săruturi fierbinţi, intempestiv marcate,
Cu vorbe seci şi vorbe frumos colorate.

Eşti hrana iubirii sacre acutizată-n noi.
Ştim să ne păzim oricând de fulgere şi ploi
Şi mai ştim să ne ferim de lume şi păcate
Când minunată-i, Doamne, iubirea pe furate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica în vremuri de COVID e goală. Programul preoţilor e program. Doi preoţi pe banca din faţa bisericii, la sfârşitul programului:

.. Şi acum ca la plecare să fumăm câte-o ţigare,
Alelui, alelui! Fiecare din pachetul lui...
Doamne, apără, păzeşte! Doamne, apără, păzeşte!
Doamne mi-lu-ieş-teee!...

epigramă de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează-i, Doamne, pe ţărani

Salvează-i, Doamne, pe ţărani,
Că sunt atâta de sărmani
Încât îşi plâng în bătătură
Amara lor înghiţitură!

Şi n-au putere să-i oprească
Pe cei ce vin să-i jefuiască
De truda lor de peste ani,
Salvează-i, Doamne, pe ţărani!

Îi ştii, Părinte, din vecie,
Sunt tot cu lacrimi în bărbie
Şi strigă-ntruna la plăvani,
Salvează-i, Doamne, pe ţărani!

Ajunşi acum şi cerşetori,
Că nu mai au de sărbători,
Nici oi, nici vaci şi nici găini
Şi sunt în ţara lor străini.

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţă

... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
şi ce nume Doamne i-ai mai pus
-nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus

mai la vale Basarabia stă tristă
odihnindu-şi crucea Ta pe spate
şi te roagă Doamne şi insistă
şi te roagă iar să-i faci dreptate...

încă mai la vale plâng ţinuturi
care s-au trezit retrocedate
prin tratate Doamne şi de luturi
şi de Tine şi de Ţara blestemate

toată stânga Doamne-i Românie
toată stânga Doamne încă-i Ţară
poate Doamne, faci cumva să fie
întregită iar. A treia oară...

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mulţumesc!

Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ţie vreau să-ţi mulţumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aş putea să te găsesc?!

N-aş putea nemărginirea
Să-ţi măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,

Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!

Nu ţi-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng şi eu... Când foamea doare
Mă ascund şi plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcamor

Zi ploioasă.
- Melcă, melcă,
Eşti frumoasă,
Codobelcă!

Zi cu nor.
- Poet, poet,
Eşti Amor,
Fii mai... încet!

- Ai plecat fără umbrelă,
Melcă-nceată şi rebelă?...

- Dar tu, de-acasă plecaşi
Fără casă, poetaş?...

Am zâmbit de codobelcă,
Sub umbrelă, pân-acasă;
Doamne, ce isteaţă melcă
Şi ce dragoste ploioasă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţă la ideea că trebuie să faci ceva, astfel încât... Casa lui Acasă să ajungă Acasă. EŞTI. De unde ştii că nu eşti deja Acela? De la faptul că nu este recunoaşterea completă. În momentul în care atingi mintea, ea îţi vinde o astfel de otravă. Lasă această sămânţă a faptului că deja eşti Conştiinţa să înflorească liberă în Tine! Fugim din Prezenţă în minte. Pur şi simplu, mintea refuză să audă ceea ce spun! Eşti deja Conştiinţa.

Atmaji Maharaj în Presupune să nu presupui nimic
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde, Doamne, atâta democraţie

când împărăţia Ta e ÎMPĂRĂŢIE
şi raiul şi iadul
poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta
au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mită
probabil nu e nevoie nici de DNA
spun probabil pentru că de Codruţa nu scapă nimeni

dar mă tot întreb
ca un prost în dezvoltare
de unde până unde este atât niciunde
şi apoi număr atomii precum un contabil
responsabil de ordonarea creditelor
fără numărători paralele de tip electoral
doar crude balanţe peste crude balanţe
cu nimicul pe talere
într-un veşnic dezechilibru
perfect

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!