sa-i fiu iubita,prietena

Mulţumesc, iubită mamă

Mulţumesc, iubită mamă,
Steaua mea din zori de zi
Fără tine îmi este teamă
Că planeta s-ar răci
Te-am secătuit de vlagă,
M-ai crescut, m-ai înflorit
Pentru tine, mamă dragă,
Soarele e-n asfinţit
Lege tainică a firii,
Nu pleca fără să-mi laşi
Zăcămintele iubirii,
Mamă, suflet uriaş,
Şi secretul nemuririi,
Mamă, suflet uriaş

Mamă frumoasă, primul meu rai,
Fă o minune, te rog, mai stai!
Dulce lumină, ram de măslin,
Încă nu-i vremea, mai stai puţin!...

cântec interpretat de Mirabela Dauer, muzica de Marian Nistor, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizma

Preascumpei Roza nu-i voi da
Nici inima, nici maiul meu.
Ar vrea mai bine altceva,
Chiar dacă are bani mereu.
Ce? Săculeţ ce-atârnă greu,
Plin ochi de bani şi-ncăpător.
Mai bine pier în ştreang şi eu
Şi cel ce-i dă un singur chior!
Chiar făr' ai mei, destui bani are,
Dar pentru asta nu-s pizmaş;
Sătul de chef şi dezmăţare
Nu m-arde-n fund să-i fiu părtaş.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripa cuvântului

când mă trezesc în zori cu versul pe buze
simt ca lumea-i a mea cu un anume rost
vreau să fiu diafană ca roua pe frunze
să nu simt niciodată ca timpu-i anost.

vreau să fiu ca un flutur vesel, visător
să mă îmbăiez în parfum de flori
nimănui pe lume nu îi sunt dator
am creat din slove magice comori.

pe scara succesului am urcat discret
drumul meu e plin de sunet şi culoare
printre trăitori eu sunt un biet poet
sub aripa cuvântului găsesc consolare.

vreau în lumea mea să fiu bun exeget
cu vocaţii inedite cu lecţii extraşcolare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaş
Cum azi îmi dau poruncă preoţi noi,
Dar vreau să-ţi fiu, Părinte, un ostaş,
De-aceea nici genunchi nu vreau să-ndoi;

Că Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Şi ochii mei să-şi ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aş fi nebun
Să pot privi şi-n Iadul rău să pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Şi soarta grea de şarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, să fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ţi chip din lut!

Eu ştiu că nu mă vrei nici tu plecat,
Că după chip şi-asemănare-ai vrut,
Să-ţi fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot e să fiu singur

Ce credeai Singurătate, c-ai să poţi să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup şi-n al meu suflet, n-ai să laşi măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmaşo, când vedeai cum sunt respins,
Cerşetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu ştiu-n coşul vieţii mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viaţa să mă vezi plângând şi trist
Şi ţi-e ciudă, javra dracu', că rezist şi-s optimist!
Mă înveṭi venin şi fiere, dar ca să te liniştesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Ştiu, m-aştepţi la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpusteşti cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viaţa-n toate, ca om bun, demn şi iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins şi mor zâmbind!

poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, iubită Românie...

Sunt ani şi ani iubită Românie,
De când românii toţi s-au adunat,
La Alba şi-n deplină armonie,
Îmbrăţişaţi în horă au intrat.

Cu bucurie "La Mulţi Ani" îţi cântă,
Poporul din Ardeal şi de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuţă sfântă
Şi glia strămoşească o sărut.

Veniţi cu toţi la hora înfrăţirii,
Uniţi să fim din nou ca şi atunci,
Când un Mihai a rupt lanţu-nrobirii
Şi-am devenit mai tari ca nişte stânci.

Deşi de-o vreme ploi de răutate,
Ne-au împroşcat cu-al şarpelui venin
Privându-ne de orice libertate
Şi-n inimi au lăsat numai suspin.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei învăţătoare

Moto:
Doamna mea învăţătoare:
Şcoala îmi este grădină.
Dumneavoastră, mândru soare
care mie-mi dă lumină.

Doamna mea învăţătoare,
dulce, blândă, iubitoare:
Eu sunt o fetiţă mică,
dumneavoastră, o mămică.
Mămică sunteţi acasă,
mămică sunteţi şi-n clasă.
Eu sunt floare în grădină,
din carte primesc lumină.
Cu mult drag m-aţi ajutat
cheia cărţii-am dezlegat.
Acuma ştiu să citesc,
în viaţă cum să trăiesc.
Mă-învăţaţi cum să mă port,
cum să cânt, cum să mă joc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşindu-mi truda

Sosit-a ceasul: truda mea de ani de zile s-a sfârşit.
De ce mă-ncearcă atunci, în taină, atâtea gânduri neguroase?
Sunt oare asemeni cu hamalul, care, sfârşindu-şi munca lui,
Şi luându-şi plata i se pare că nu mai are ce să facă?

Sau milă mi-e de-această trudă, tăcuta nopţii călăuză,
Prietenă cu Aurora şi cu-nţelepţii zei penaţi?

poezie celebră de Puşkin (1830), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Aripi albastre cântă zborul, fulgere taie cupola cerului în lumânări în clopotele tunetului tămâiate-n cădelniţe curcubeie,
Icoane înaripate slăvesc în coruri zborul, preotul albatros predică scriptura, gheare demonice zboară să-l îngenuncheze,
Psalmul vântului răspuns în inima neînfricată spulberând zările fără de sfârşit,
Zboară, zboară, zboară...
Coboară sărutând iubita, alinându-i dorul cu lacrimă de vultur, floare pană de condor
Demoni ce vor.... aripi să-i frângă cu trufia
de suflete răpitoare,
Fără frică, pizmă se înaltă suveran scufundat in ceruri fredonând neîncetat
Crezul zborului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În camera obscură

În camera obscură
Am ascuns sentimentele,
Să nu le poată zări îngerii cu aripile negre.
Am invocat iubirea, colorând cu vântul
Cu lacrima stelelor.
Şi aripi de lumină mi-au secţionat întunericul,
Pentru a putea merge
Pe drumul dintre două morţi.
Ploi de lumină au creat
Nimb şi altar...
Tu dormi, risipire de jar.
Am sădit în întuneric lumină,
Răspântie pentru mai târziu,
Când pacea divină,
Aşteaptă sfeşnic să-i fiu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!