sa ne iubim luni cu patos

Visăm că alergăm

Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenuşa
Păsărilor călătoare.

Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaşte
Într-o aripă de albină.

Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.

Visăm că suntem o poveste
Şi alergăm, şi ne iubim,
Şi steaua ta pe cer aleargă
Aşa încât nu ne-ntâlnim!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublimul paradox

Doamne, ce mult ne iubim
Când nu credem şi nu ştim
Şi ce uşor ne rănim
Şi ce greu ne lecuim.

Cum putem să ne minţim
Că-i fleac să ne despărţim
Dacă noi ne chinuim
Numai de ne bănuim?

E simplu să ne gândim
Că putem să ne oprim
Şi putem să ne-amăgim
Că nimic nu mai simţim

Iar dacă ne întâlnim
Putem să ne ocolim
Sau în ochi să ne privim
Fără măcar să clipim

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii

Aţi pornit, ca ieri,
Magilor stingheri,
Către-o iesle-n care
S-a născut sub soare,
Visul scump al lumii,
Izbăvirea humii...
Aţi pornit, purtând
Flăcări mari de gând
Şi-aţi tot mers, cu-o stea,
Cale lungă, grea,
Cale neumblată:
Iată steaua, iată,
Steaua lucitoare,
Călăuzitoare,
Steaua care-ndrumă
Biata noastră spumă,
Arătând iubirii
Ieslea mântuirii!
N-aţi cătat la vreme
Magilor cu steme,

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă tăcerea

Prin labirintul timpului
ne rătăcim...
plutim la întâmplare
pe ramură de vânt
uităm de sentimente,
uităm să mai iubim
ne învăluim în ceaţă
şi suntem reci şi goi
nu avem timp
să privim la stele
ne ninge-n suflet
rând pe rând
pe cărări străine
departe de cei dragi
azi, tăcerea ne cheamă
dorul a suferit de-ajuns
o nouă zi-n priviri răsare
şi zâmbetul...
se întoarce acasă.

poezie de Maria Ciobotariu (7 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de echipaj

florile erau mai puternice decât cedrii
cine are voie să dea fericire altora?
mustrându-ne, iubim

dimineaţa am douăzeci de ani
trebuie să ne mulţumim cu durerea
seara mă fac înger şi cerb
şi pe urmă viscolul îmbrăcat în uimiri
şi pe urmă lucrurile ca nişte seminţe
apuseseră două perechi
de generaţii în jur
dogorind se deschidea sub mine ca o pâlnie
oraşul în care florile n-au vestejit niciodată

semafoare legate la ochi
prin paralaxa cealaltă

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunile...

Ne definesc mai mult decât dietele.
Ne fac să înaintăm chiar şi atunci când suntem singuri.
Ne determină să fim recunoscători chiar şi când am pierdut totul.
Ne dau ocazia să nu muncim niciodată, dar să facem lucruri care contează.
Ne provoacă să ne cunoaştem mai bine.
Ne ajută să îi ajutăm pe alţii.
Ne ţin de foame.
Ne fac să nu dormim.
Ne obligă să ne iubim mai mult...

poezie de Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa...

Când viaţa mi te-mparte cu vântul sau cu ploaia, iar lacrimile mele vor năpădi-n asalt
Atunci să ştii, iubite, că nu-mi ajunge viaţa să-nving a mele gânduri ce-s pietre de bazalt.

Mă prăbuşesc sub timpul ce vântură vremelnic şi trece peste noi şi nu se vrea opri,
Speranţă-mi este visul ce-l port de-o veşnicie şi-mi dă puterea-n suflet de-a tace şi-a iubi.

Ferestre se deschid şi pârguie-n cer luna şi scapără în raze şi-n lungi săgeţi de-argint,
Timidă, noaptea-n pernă se-ascunde printre stele, ne-nvăluie-n misterul blestemului alint.

Împart curând nectarul sorbit cu-atâta patos între hingherii sorţii şi vremea de apoi
Şi fur din taina clipei şi dau virtuţi iubirii să-nfrunte orice-obstacol şi zbuciumul din noi.

Păşind sfioşi în ziuă, în freamăt de lumină, ne-mpiedicăm sărutul în ciotul de-nceput,
Îmbrăţişaţi, ne pierdem în calmul dintre valuri a mării de iubire ce macină tăcut.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două ţigări

Pe cer trec nori
Şi nişte ciori
Vestesc ninsori

În viaţa mea
O clipă grea
Să treacă vrea

Un dor şi-un foc
O ţin pe loc
Nu vor deloc

Să plec să treci
Să trec să pleci
Să ningem deci

Şi albi să fim
Să nu mai ştim
Că ne iubim

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu (8 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a înviat

Hristos a înviat şi pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălţat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne duşmănim, ca fraţii
Între noi să trăim şi pe tatăl lui să-l iubim.
Aşa fiul lui Dumnezeu ne-a învăţat.
Hristos, Hristos a înviat!

poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru un fluture

Petală rătăcitoare-a vântului,
Inventând, cu gingăşie, cercuri ciudate,
Pentru florile din apropierea ta
Tu eşti un prinţ beat al mişcării;
Pentru vânturile de sus, în plonjon,
Eşti o fulgurantă indecizie a acestei clipe.

Petală rătăcitoare-a vântului,
Ezită în faţa acestei luni de iunie.
Universul, asemeni ţie, nu-i decât
Braţul amorţit al nemişcării care
Inventează în somnul ei, cu gingăşie, cercuri ciudate.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!