nu avem viitor

Roi de albine

În goluri: printre
universurile teilor în floare
- un roi de albine...

bâzâie - descompus în mii
de priviri, ca un elicopter
al unei civilizaţii alungate
de pe tărâmul ei,

sau poate avem de-a face
cu sufletul cuiva - pornit
în căutarea dragostei...

poezie de Krzysztof Gasiorowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele din semafor

El e timp care mereu ne iubeste
Cu ochii mari si fruntea lui lată
Privirea din timp nu ne ocoleşte
De gresim si noi iubim ne iartă

Ne îndeamnă tăcut pe o pistă
Iubire este în prezent si in viitor
Fără iubire nici timpul nu există
Este al vietii verdele din semafor

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Îmi pare aşa ciudat
Că avem atâta vreme pentru ură,
Că viaţa nu-i decât o picătură
Între acest moment şi celălalt.
Şi e neînţeles de trist
Că nu culegem flori,
Că nu privim la cer mai des,
Că nu iubim
Noi, care atât de repede murim.

poezie celebră de Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cer plouă cu tine

copii născuţi în trupuri moarte
aşteaptă viul să vină din viitor.
căruţe de păsări trezite
sunt roţi pe cer, deşteaptă-te!
valea plângerii s-a mutat,
lăsând aici
o casă prea bătrână de timp.
un fum de vânt bântuie nori de ploaie.
tristeţile toamnei caută intrări,
de suflete fără pustiu.
la un geam chipul meu striveşte noaptea,
iar negrul întunericului îmi orbeşte
aşteptarea.
este frig în căldura pustie a casei,
iar tavanul nu-mi mai este
decât carcasa trupului meu.
aştept răsturnarea vieţii, golind gânduri,
dincolo de miezul trecerii timpului.
pata de pe peretele albului devine chipul tău,
în întuneric.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie

las gândul să îmi zboare
spre lumi din viitor
sau poate din trecut
când am ales durerea
bucuria iubirea ura gelozia
eu simplul fir de iarbă
ce vibrează în ochiul nepătruns
al luminii din uriaşul glob
eu am decis venirea
am vrut ca să ating magia
acestei lumi din oglindă
mereu paralelă
nu ştiu când am să plec

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul Anei, cantat la zidire

e doar un joc
un joc in care viata
te vinde mortii,
in care sufletul ti-e vandut
fara sa primesti nimic

e jocul in care toti
avem zidul pregatit.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atavisme

Noi din Homer cu toti ne tragem,
Antropoida noastra literara,
Care-a vazut razboiul Troiei
Din cel mai drept copac al vremii.
Dumnezeiasca laba-avea batranul!
Sa n-asurzim, noi ne-astupam urechea,
Caci naste-un vuiet nemaipomenit,
Cu ea cand bate-n scutul lui Achile.
Si-avea un chef de opere napraznic.
Eu il si vad barbos ca Polifem,
Mancand chiar si din viitor berbecii,
Cu scriitorii-ascunsi in lana lor.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziduri

Poezit-am o simţire
şi-am rimat-o la lăsat
Zileva câten câţi ani
s-au adunat la macerat?

Poezit-am când o stare
într-o zi, de viaţa mea,
senti prea mente plecan
spre nesărut, nspre neceva..

Poezis mi-am imposibil
să nu soaren răsării
Văd şi nu şi cad nu raze
peste locul inimii

Poezi-m-aş de intrarea
viitor în retrecut
Poezită închisoare
zid cuvintele pe mut

poezie de Florin Dinu (18 aprilie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critici şi lăudători

Ne ofuscăm când avem parte
De critici, chiar de sunt deşarte,
Dar ne topim, vai, de plăcere,
La laude, chiar grosiere!
Am câţiva critici – o dulceaţă,
Şi lăudaci ce-mi fac doar greţă.

poezie satirică de George Budoi din Critică şi critici (14 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitecantropi moderni

Călătorii prin timp mereu
Se fac,- trecutul e-n vizor-
Dar mai ales în viitor...
Turismul e la apogeu
Astfel, vedem că nu prea greu
Apar pitecantropi de zor
Ne înconjoară şi-ajutor,
Ne cer cu foarte mult tupeu
Şi în "virtutea inepţiei",
Nu reuşim să-i contestăm
Ei se proclamă fii ai gliei,
Ne-ndeamnă să îi tolerăm
Dar culme a obrăzniciei
E că doresc să-i şi votăm.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!