mers

Drumul

nu voi să spui acum nimic
de ce-aş vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
şi stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe ţărmul vieţii rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă şi dor
noi doar tăcem în tragicele şoapte
acum, aici, în prag de noapte
aş vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este şters şi fără sens

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie de Opreşte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemere

Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.

Fiecare ins radiază în faţa oricui,
Chiar şi moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Creşte ciocârliei note noi de cânt.

Flutură hainele hăului peste-nălţimi,
Pegaşii nechează prin caii putere,
Gheţarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veştilor ce se nasc în drum efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi!

Mai scrie-mi şi spune-mi ce vrei,
Ce gânduri azi te frământă,
Ce n-a mers ieri şi cu ce idei
Roata inimii se avântă.

Mai scrie-mi de noi, de trecut,
De visele rupte împreună,
Scrie, spune-mi cin' n-a vrut
Cu mine să te vadă de mână.

Mai scrie-mi şi, dacă nu poţi,
Strigă-mi numele aşa tare,
Ecoul funcţionează de înoţi
Pe cărarea numită "uitare".

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-u călătorit
Şi pe cale cum mergeau
Steaua 'nainte vedeau

Iar când stau de odihneau
Steaua încă aşteptau.
Până la Irod au ajuns
Steaua-atunci li s-a ascuns

De aici dac-au plecat
Steaua iar s-a arătat,
Şi au mers pân-au stătut
Unde Hristos s-a născut

Magii-atunci s-au bucurat
În peşteră au intrat,
Domnului s-au închinat
Ca unui mare-mpărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul calmează. În mers sălăşluieşte o forţă tămăduitoare. Punerea regulată a unui picior în faţa celuilalt în acompanientul braţelor vâslind ritmic, creşterea frecvenţei respiraţiei, uşoara stimulare a pulsului, activităţile ochiului şi urechii necesare stabilirii direcţiei şi păstrării echilibrului, senzaţia aerului care atinge pielea adiind - toate acestea sunt acţiuni ce apropie corpul şi spiritul în mod cu totul irezistibil unul de altul şi care fac sufletul, oricât ar fi el de degenerat şi de urâţit, să crească şi să se lărgească.

Patrick Suskind în Porumbelul
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversare...

Moşule, ce tânăr eşti
Zice cântecul aprins
Vezi că-i bine să trăieşti
Şi că dorul nu s-a stins.

La vorbe încă te simţi tare
Doar la mers mă oboseşti
Te lupţi cu viaţa în continuare
La greutăţi mai şi zâmbeşti.

Bunicule, te strigă nepoţelul
În suflet simt o bucurie
Dar în pieptu-ţi clopoţelul
Alarmă dă o sonerie.

E bine anii să-i aduni
Să râzi de tot ce-a fost
S-ajungeţi şi voi bătrâni
Îndeplinind al vieţii rost.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine)
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se stinge cerul

Îmi bate soarele în geam de dimineaţă
Şi totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe faţă
Şi am senzaţia că nu am să rezist.

Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
Că eu am fost şi am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.

Păşesc încet cărarea hopuroasă
Şi din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viaţă mai frumoasă,
Dar n-am ştiut pe unde să păşesc!

Am mers şi eu, am mers încet prin viaţă
Crezând că fac un pas şi-i cel mai dept,
Viaţa mi-a trecut... e-absurd să am speranţă,
Dar oricum în sinea-mi am să o aştept.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând muribund

De veghe stau la căpătâiul
Neînţelesului meu gând,
Nu-l tulbur
Şi nu-l mai frământ,
Acum, când e un muribund.

A fost un gând la locul lui,
Cu aspiraţii spre iubire,
Sperând chiar în desăvârşire;
A mers cu trenuri,
Cu vapoare,
A luat pământul în picioare,
Umblând desculţ în lung şi-n lat
A tot sperat
Şi în final a obosit.

Un gând şi el,
Un vis rebel,
Pe cale să se stingă-ncet,
Pe-o frunte rece de poet.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!