Poezii despre distanta iubire, pagina 39
Căsătorie în timpul pandemiei de coronavirus (COVID-19), când oamenii erau obligați la autoizolare la domiciliu și la păstrarea distanței de siguranță de 1,5 m
În vremea cea de pandemie,
Avu loc o căsătorie:
La nuntă-au fost doar popa, mirii,
Iar ca nuntași doar trandafirii.
În noaptea nunții, Ion, bonomul,
A vrut și el ce vrea tot omul...
Dar proaspăta soție, Tanța,
I-a spus îndat: să ții distanța!
pamflet de George Budoi din Sănătatea și boala în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între compătimire și iubire
Între compătimire și iubire
Nu există punte, țin minte,
Eram în golful Akaba, prindeam pești argintii,
Apoi îi dădeam unei pisici persane,
Ce poftă avea pisica, cam asta voiam să spun,
Nu poți pierde ce nu ai avut,
Despre erori numai sticlarul poate vorbi,
Pentateuchul te cioplește ca un sculptor,
Numai Gretchen mai cântă în noapte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșița nisipului
Când cactusul a înflorit
Din arsita nisipului ferbinte
În oaza de iubire noi ne-am întâlnit
Căci te iubesc tu tine minte
De-ar fi si sângele să-mi sece
Si inima să-mi stea în loc
Te astept ca picurul de ploaie
Stinge-mi din suflet un foc
Lacrima căzută să străpungă
Iubire fiartă în bobul de nisip
De îl atingi el poată să te frigă
Iubirea sufletului lecuit de timp
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs
iubito,
câtă tristețe e lipsa ta
o tainică iubire ne unește
în cer și pe pământ
o clipă începută în sărutul vântului
mersul lin, o adiere a gândului
lasă-mă în al tău păr
să îți aștern stropi de iubire
cuvintele tale, șir de mărgăritare
deasupra valuri
o mare coborâtă din amintiri
pe cer un pescăruș, un trubadur al mării
în căutări de dor
iubito, numele tău
e speranță, e vis
de nimeni atins, de nimeni cuprins
un început, un surâs și un sărut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani de-a rândul
Am trăit la fel ca toți călugării fără să știu că sunt
Am mâncat puțin și ce-am apucat fără să știu că am postit
Am îmbrăcat numai rochii lungi în urma cărora orașul se reașeza
Fără să știu că pielea mea era o prelungire a veșmântului monastic
Am mers pe jos până la casa mea, urcând și urcând poteci ale minții
Fără să știu că locuiam într-un lăcaș de cult pe care nu-l vedeam
Atât de bine era ascuns sub pleoape
În camera mea claustrală eram de fapt pe vârful unui munte
Unde nimeni nu ajungea, mi-am dedicat viața altora
Și le-am făcut jurăminte știind că nu e cale de întoarcere
Am băut numai apă de izvor așa cum fac asceții
Fără să știu că prin inima mea se putea vedea de la mare distanță
Distanța era de fapt goliciunea, doar cu ajutorul ei m-am putut găsi
Și pentru ea am învățat să confecționez zale care nu pot fi înfrânte
M-am separat de restul lumii inaptă: Vorbesc doar cu îngerii
Și-n părăsirea mea îmi sunt îndeajuns câteva cuvinte
Pe care ei ca lăptarii la prima oră a dimineții mi le pun la ușă
Dar mai ales am citit cărțile sacre și am contemplat priveliștile
Care-mi apăreau la geam după fiecare pagină, m-am pierdut în ele ani de zile
Îmi pare rău că nu pot fi găsită la timp
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine
La margine de speranță,
Acolo, vizavi de visuri
Sunt prăpăstii și abisuri
Probabil de circumstanță
La margine de speranță,
Într-o nouă perspectivă
Valoarea-i tot mai relativă
Mă refer, ca importanță
La margine de speranță,
Retras, după jaluzele
Privesc, dorurile mele
De la minimă distanță
La margine de speranță,
Și atunci, dar și dincolo
Arta-n ultimă instanță
E apanajul lui Apolo...
poezie de David Boia (10 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Freatica iubire
De plânsetul ne curge în lacrimi suferință
Și dor e-o stoarcere de minte pân' la cord,
Iubirea-i, peste orice înțeles, sublim acord
C-un sine, amarnic dăruind orice putință.
Dacă răbdarea dăruirii n-are margini,
Fără s-aștepte schimb, sau plata înapoi,
Iubire e peste benevolul la nevoi,
Căci daru-i este fluviu, un roman scris zilnic pagini.
Dacă Pământ ni se dă tot, cu tot ce are,
Fără a ne cere să-i semnăm loialitate,
E că profund e amorezat de toți, de toate...
Ne învață eternele-i, iubirile stelare.
M-aș vrea o coală, scrisă în cartea de citire,
Unde mă rog la mine însumi și ai mei,
Să fim ca doii, îngemănați în picur... ce-i
Pământ și-o Apă, într-o freatică iubire.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste fragedă
Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește.
Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc
Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc!
Cântec nou, de înflorire strălucește în privire.
Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire
Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire!
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana și clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umilință și iubire
acum 2000 de ani
Isus
a intrat în cetate
ce a văzut
tâlhari, minciună și desfrâu
au trecut ani, mulți, destui
privește azi în jur
tâlhari cu nume mari
minciună, ură și desfrâu
pleacă, pleacă odată, omule din cetate
privește în tine cu umilință și iubire
și pleacă-pleacă către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!